Vă propun ca la alegerile locale, parlamentare, şi naţionale, care se apropie, să îl alegeţi ca Domn şi Conducător al României, pe Maiestatea sa, Iisus Hristos de România.
Urmele de lumină ale Maiestăţii sale în istoria poporului român le veţi găsi de la tăbliţele de la Tărtăria, de la coroana regelui Decebal, pâna la cea a lui Matei Basarab, Mircea ce Bătrân, Mihai Viteazul, Vlad Tepeş, Ştefan cel Mare, şi al atâtor alţi Domni şi oameni neînfricaţi, luptători pentru Raiul pământesc al tuturor românilor, întru reîntâlnirea noastră, a tuturor, în lumina din veac.
Vă ofer, fiecăruia în parte, şi tuturor, foarte puţin, pentru victoria cea sfântă a Domnului nostru, al tuturor Românilor, Iisus Hristos.
Vă ofer, aici, pe pământ, o LUME DE AUR.
Deschideţi sipetul ei de mai jos, şi luaţi fiecare dintre voi, atât cât vă este nevoia.
Şi nu uitaţi să împărţiţi şi voi, mai departe, aurul acestei lumi, pe cât, cu toată iubirea, şi dragostea, vă este dat.
LUMEA DE AUR
La sfinţirea unui templu, la o mare sărbătoare,
Lumea a adus podoabe – ea, bătrână, slabă, oarbă,
Văduva Anastasia – şi-a făcut cu greu cărare,
Şi în curtea lui de aur, a adus un fir de iarbă –
Şi-i era aşa ruşine, că şi bruma ei de bine,
De pe-o pajişte vecină cu bordeiul ei, furase –
Să aducă – pentru boii, cei lăsaţi de fiecine
Lângă templu – mângâiere, pentru câte duc pe oase –
Pe frontonul de intrare în Biserică, tocmise
Împăratul, să îi scrie, al lui nume, un fruntaş –
Dar un Înger şterse toate cele-atât de scumpe zise,
Şi-a cioplit: „Anastasia a plătit acest lăcaş!”
Şi-au văzut, miraţi, minunea, Împăratul, şi curtenii,
Şi-au cătat-o pe bătrâna mult prea bună, şi prea oarbă –
Căci un Rai întreg, de aur, n-are preţul, prin milenii,
Cât o inimă, ce–n zdrenţe, îi aduce-un fir de iarbă…
Fii primul care comentează