Cheţuca

Era iute ca fusul.

Avea gene lungi cat calea ferata

Dintre Alba Iulia, si Zlatna.

Doua paraie

I le sapa cu ziua

Bucuria in obraji  –

Guresa cat un targ

De vrabiute,

Blanda la vorva,

Ca apa Ampoiului,

In roata morii –

Taraganata,

Ca mocanita la oprirea in halta,

Iute-n rostire ca bobul de linte

Al focului, in cuptorul cu pita,

Si la minte

Scaparand ca greierii

In otava –

Mladie,

Ca o nuia de salcie,

Ca o joarda de alun,

De subtire,

Cu parul mai negru

Ca fata fochistului locomotivei,

Cand radea,

Ieseau pe cer si soare si luna,

Sa ia din lumina dintilor ei,

Sarbatoare –

Chetuca mirosea

A vale si gluma, a flori de sapun si istetime, a camesa de in si bunavoie,

Si toate erau un fir de iarba

In coltul buzelor ei

Muscate –

 

eu, Vasilie, Maria, sora lui mai mica,

 Chetuca, fratele ei mai mare, Traienut,  Ionica,

baiatul invatatorului, si cine mai venea,

pasteam mieii

intre grui

si gradina lui Ghiorghi,

impegatul care

de doua ori pe zi,

dimineata si sara,

iesea de la ingrijitul curechilor si grumbenelor,

si se imbraca in uniforma CFR

sa vada daca mocanita

intra oblu in  gara.

Dupa trei minute,

Tantos,

Ca un cocos,

Dadea semnalul de plecare,

Ridicand lopatica verde,

Cu care intra la subtioara,

In odaia pe usa careia scria:

“SEF DE GARA”.

 

In spatele garii

Era locul nostru

De jucat pietrele.

Adunam 5 pietricele de pe cale.

Intindeam o patura, sau o suba, pe iarba.

Si primul la joc le strangea in pumn.

Arunca cu toate,

Si le prindea pe toate.

Apoi arunca cu toate,

Prindea 5,

Si pe la degetul mic,

Lasa una sa cada.

Arunca 5,

Prindea 3,

Si pe la degetul mic,

Lasa doua sa cada.

Ultima data,

Prindea numai una,

Si lasa patru sa cada.

Si tot asa,

Arunca trei,

Lasa doua.

Arunca doua,

Lasa trei…

Arunca 4,

Lasa una…

Si asa mai departe…

Daca gresea vreuna

Din aceste miscari,

Pierdea jocul,

Si venea urmatorul la rand.

Alteori,

Jucam septar,

Cu carti unguresti.

Alteori,

Povesteam,

Radeam,

Cantam,

ori sedeam la taifas.

 

Cateodata,

Ne jucam

De-a v-ati ascunselea,

Prin gara,

Prin vagoanele de marfa

Trase pe linia a treia,

Pana la  coltul rapei,

Pana la  strec,

Pana curgeau stelele

ca din ciubere

Pe cale.

 

Atunci strigam dupa oi

Brrr, mai!

 

Alergam dupa ele,

Si oile,

Invatate,

Se desparteau

Salutandu-se:

Mheee!Mheee!…

 

stiau singure

calea spre casa.

Tot ce mai aveam de facut

Era sa le deschidem poarta.

Dupa care

Si noi,

Si oi,

Intram in asternut,

Rumegand visele

Din care coborau

Dimineata,

Margaritarele,

Pe pleduri verzi,

De otava…