Concurez de când mă ştiu.
Să fiu cuminte,
Să fiu politicos,
Să port de grijă hainelor şi pantofilor,
Să vorbesc frumos,
Să mănânc tot,
Să dorm după masa,
Să nu vorbesc cu gura plină.
În şcoală
Am concurat
Să scriu cât mai frumos frumos în caiete–
Altfel mama îmi rupea foile –
Să nu mă murdăresc când mă joc,
Să fiu atent în clasă,
Să învăţ,
Să cânt la cor,
La mandolină,
Să nu îmi bat colegii,
Să nu înjur,
Să scriu caligrafic articole la gazeta şcolii,
Să salut tovarăşii profesori,
Să fiu fruntaş la toate materiile,
Să iau premiul I
Cu coroniţă
Şi diplomă pe care să o pun
În insectarul de premii.
În liceu am concurat
Tot la învăţătură, la sport, la recitare, la scris poezie şi proza, la premii şi diplome,
Doar că de această dată,
Ele erau judeţene
Sau naţionale.
De aceea
A fost o bucurie pentru mine
Să concurez să scriu
Cea mai frumoasă poezie
Adresată şefului statului,
Care să fie inclusă,
Poate,
Într-o antologie,
Pe care o vor citi atâţia oameni
Care au grijă de copilăria mea fericită,
Ba o va citi, poate,
Chiar tovarăşul Nicolae Ceauşescu,
Şi va spune:
“Această poezie a scris-o
Un elev foarte bun.
Ia să îi dau o diplomă.”
Şi am mai concurat
Dar am uitat
Pentru felurite insigne:
De pionier fruntaş,
De comandant de grupă,
De comandant de detaşament,
De prieten al pompierilor,
De prieten al pădurii,
Etc,
Dar inima mi-a rămas
La insigna de comandant de unitate a şcolii,
Pe care nu am dobândit-o niciodată.
Am concurat în facultate,
Am concurat în stagiatură,
Am concurat în cercetare,
Am concurat pretutindeni,
Cu ochii şi inima mare
Să culeg laude, premii, diplome şi insigne.
Doar când a venit economia concurenţială
Au început să se dărâme
Toate premiile în jurul meu,
Şi neînţelegând de ce sunt dat afară
De pe pista atletismului
De melci adaptaţi
La schimbarea de climă şi faună,
Am absolvit Institutul de Înalte Studii Morale,
În care,
Nu am înţeles
De ce în viaţă contează
În primul rând,
BANUL.
Dar parcă viaţa
Este făcută ca să înţelegem ceva?
Nu.
Tocmai de aceea
Trebuie să o trăim cu multă înţelegere.
Tocmai acum
mi-am dat seama
că eu
ar trebui să fiu plătit
cu laude,
diplome,
insigne,
şi premii,
tocmai acum,
când, vedeţi,
am o vârstă,
la care performanţa
este din ce în ce mai greu,
accesibilă.
De acum încolo
Concurez cu Dumnezeu:
El cu Atotputernicia,
Eu cu poezia, cu scrisul,
Cu viaţa,
Şi cu firimituri de milă.
Să vedem cine ia primul diploma
De omenie.
Dacă o câştig,
I-o dau înapoi.
11 ianuarie 2011
Fii primul care comentează