Se va-ndrepta ceva, de-n loc să cer
Nu am să dau ce cer, aici, nu-n cer?
Se va-ndrepta un singur rău, din mine,
De n-am să-i dau, în loc de ură, bine?
Se va-ndrepta o mare nedreptate,
De n-o repar, cu sufletul meu, poate?
Oare-am plătit cu mine-ndestulat,
Greşeala de a fi, neîntrebat?
Oare am dat destul, din ce se fură?
Nu am furat şi eu? Fără măsură?
Oare în marea supă planetară,
Nu sunt şi eu, speranţă, şi povară?
Oare se poate să mă scol, grăbit,
La masa vieţii, fără să achit?
Şi nota ei de plată, consumată,
S-o las la ţânci, sau la bătrâni, coplată?
Oare se cade să nu fiu şi eu,
Un prea dator, a toate, Dumnezeu?
Şi un grăunte, măcar, de mălai,
Să nu achit, din mine, pentru Rai?…
Oare se cade încă să aştept,
Să intru-n Rai? Nu-i oare mult mai drept,
Aici, din el, să tot cedez, cât pot?
Şi dincolo, de-l am, să-l dau pe tot?
19 ianuarie 2012
Fii primul care comentează