Eşti iubit de oameni
şi îndrăgeşti la rându-ţi, propriii copii.
Misterios şi plin de ambiţie,
sensibilităţile ţi le exprimai
în special în zilele în care tatălui tău
i se făcea rău de la inima bolnavă.
Te simţeai singur în faţa fragilităţii vieţii.
Te impresionează lucrul în frig
al muncitorilor de la fabrică, văzuţi din tramvai,
amintindu-ţi, în locul statului mereu dator,
de fratele Dumitru. În urmă cu ani, muncea în frig,
fără a se fi plâns vreodată.
Te-ai gândit la el şi l-ai înţeles,
te-ai regăsit pe tine însuţi în cercul rudelor apropiate.
De Revelion,
ai dat telefon surorii mele,
m-ai sunat pe mine, pentru urări de bine,
iar peste zăpezi, în lumina rece a lunii,
veghează la starea de bine,
pentru istorie (istoria neamului) şi Dumnezeu,
părinţii şi fratele,
ca nişte poveşti pe buzele satului.
Decembrie, 2000
Fii primul care comentează