Sterpe îmi sunt cuvintele,
Ca Evangheliile
Fără nicio inimă între file –
Ca un sicriu
În care leşul Sfântului Ioan
Şi-a lăsat numai mâna ceruită dovadă
Că pământul în juru-i a fost
Cât a trăit, numai atât de viu
Pe cât a ridicat fără preget
Cu mâna lui
Fiecare suflet
Cu tendinţa naturală
Să cadă.
Şi cine mai ştie cât frumos s-a zidit de atunci.
Ce perfectă este perfecţiunea minţii
Fără iubire şi milă.
Sterpe îmi sunt cuvintele
Ca Evangheliile
Fără inimă,
Fără cuvinte care au lăcrimat,
Fără minte care a cumpănit,
Fără dragoste care sângeră.
3 ianuarie 2011
Fii primul care comentează