De Rabindranath Tagore
De ce-ti sunt ochii plini de lacrimi, copilul meu?
Rusine sa le fie ca, pentru nimic, te cearta iar!
Pe cand scriai – cu ce migala! –
Ti-ai patat degetele si obrajii cu cerneala,
Si pentru-aceasta-ti spun “murdar”?
Rusine lor! Ar
Cuteza sa-i zica Lunii-pline ca-i “murdara”,
Cand s-a manjit pe fata cu cerneala…?
Pentru-o nimica toata te-nvinuiesc cu toti,
Copilul meu,
Si-s gata sa te-acuze toti pentru nimic, mereu!
La joaca, hainele de ti le-ai sfasiat,
Iti spun ca esti “neastamparat”?
Rusine lor!
Cum ar numi atunci ai toamnei zori,
Care zambesc prin zdrentele de nori…?
Copilul meu, la ceea ce-ti zic ei, tu n-asculta!
Si-au intocmit o lunga lista, asa,
Cu fiece greseala de a ta.
Toti stiu ca dupa dulciuri mi te prapadesti –
Si pentru asta “lacom” esti…?
Rusine lor!
Atuncea, nu stiu zau,
Cum ne-ar numi pe noi,
Care ne prapadim de dragul tau?
Fii primul care comentează