– Ba, Tanto, ba, cu ce se ocupa extraterestrii astia, ba?
– Ne fac vizite, Costele! Ca le place peisajele, natura, ospitalitatea noastra traditionala!
– Si noi ii primim?
– Ii primim, Costele, ca sa socializam si noi cu cineva, sa schimbam o parere despre moda, despre marketing, despre originea vietii!
– Carele va sa zica, ba Tanto, in istoria noastra, romanii au fost tot extraterestri!
– Tot, Costele!
– Si turcii, tot extraterestri?
– Bineinteles, Costele!
– Si ungurii?
– Intocmai, Costele!
– Si tatarii?
– Si ei, Costele!
– Si nemtii, si francezii, si italienii, si restu Asiei si Europei?
– Pana la ultimul, Costele!
– Si noi am socializat cu toti?
– Cu toti, Costele!
– Si rusii?
– Rusii au fost extraterestri mai rasariti, Costele! Ca lumina vine de la rasarit!
– Si americanii?
– Si ei, Costele, au venit mai tarziu, ne-au analizat stiintific, dar pana la urma tot au venit! Si de atunci lumina vine de la apus!
– Si le-am facut si noi o tratatie, un tap, un mic, sa se simta in elementul lor?
– Pai cum sa nu ii tratam, Costele, ca asa e romanul, primitor! Dar ei e tot mai exigenti, si vor de la zi la zi tratatii tot mai satisfacatoare!
– Cum satisfacatoare, ba Tanto?
– Pai, stiu si eu? Mici dupa formula functiei marelui Smarandache, si tapi dupa teoria relativitatii berii generalizate!
– Ba, Tanto, ba, si la ce concluzie au ajuns extraterestrii astia cu care am socializat?
– Costele, toti au tras concluzia ca este mai bine la noi, decat la ei! Ca e mai bine sa ne mutam noi in Univers, si ei sa vina aici, in locul nostru!
– Si noi am fost de acord?
– Sigur, Costele, ca am fost de acord, ca asa e politicos, sa faci mosafirul sa se simta ca la el acasa!
– Ba, Tanto, ba, pai io nu inteleg! Daca am fost de acord, cum stam noi acum in gara la Lehliu, si asteptam trenul sa ne duca acasa?
– Ehe, Costele, tu sa fii sanataos! Gara Lehliu demult a fost privatizata pe un mititel, extraterestrilor, si pe o banca mondiala de tapi, sindicatelor, ca sa ducem si noi o viata moderna, virtuala, civilizata, in galaxia Andromeda!
– Cum, ba Tanto! Noi stam acum la masa, si asteptam trenul, in galaxia Andromeda?
– Da, Costele! Si cand vine trenul, ne mutam mai incolo, spre originea Universului!
– Ba, Tanto, ba, si cand ajungem acolo, ce facem?
– Ce sa facem, Costele! Poate ne mutam pe internet, in spatiul virtual! Zau nu stiu!
– Eu stiu, Tanto! Explodam! Eu nu mai am rabdare! De pe acum explodez! Pai este posibil sa ajungem in galaxia Andromeda, sa asteptam de mii de ani lumina sa vina derebedeul ala de chelner cu doi tapi si 10 mititei, si sa nu-l vezi la fata? Asta e economie de piata?
– Lasa, Costele! Nu pune la inima! De unde sa avem noi economie,daca n-avem piata! Cel putin stim cum a luat nastere Universul! Este un mister pe care extraterestrii incearca de miliarde de tapi si mici lumina sa il rezolve! Ne-ar da Raiul pentru el!
– Ei, as! Ce sa facem noi cu el? Eu sunt multumit cu tine, ba Tanto ba! Ca esti femeie de caracter!
– Si eu, Costele! Ca esti barbat atent! Apropo, pe internet se consuma tapi si mititei, Costele?
– Se consuma, ba Tanto!Ca o doamna ca tine merita si o tratatie virtuala!
27 mai 2013
Fii primul care comentează