Prima crima din Istoria Omenirii – ( 2 )

           Shalom ! Sa ne continuam asadar meditatia din fragmentul tanachic,  referitoare  la Cain si Abel.

            Receptiv la tensiunea care anima naratiunea, ca de obicei , Midrasul incearca sa brodeze detalii, comentarii. Midrasul este fata de Biblie ceea ce este Imaginatia fata de Cunoastere. Dar in acest caz anume, autorii par sa fie intimidati chiar de subiect . Rabi Shimon bar Yohai subliniaza aceasta retinere; despre episodul acesta, spune el, nu poti sa vorbesti , si cu atat mai putin sa-l comentezi. Despre Cain si Abel exista putine legende , mai putine decat despre alte personaje biblice. Singura incercare de-a ne lasa proiectul unei schite despre Cain a fost facuta de catre nepotul sau Lemeh , care era orb. Midrasul totusi propune destule explicatii ale tragediei , examinand-o din toate unghiurile. Intristati de irumperea in Creatiune a primului omor , inteleptii nostrii se straduiesc sa-l explice.  Unii isi intemeiaza teza pe mobiluri materialiste, altii , pe consideratii de ordin religios; toate patimile care alimenteaza conflictele si razboaiele vor fi astfel numite si, in felul acesta , vor fi satisfacute toate gusturile.

            O prima ipoteza: intreaga poveste nu a fost decat o banala problema de mostenire. Cain si Abel isi disputa averea parintilor lor, adica lumea. Cain pune stapanire pe bunurile imobiliare,  Abel ia tot restul. Conflictul izbucneste in momentul in care cel mai varstnic, avar si nemultumit, vrea sa-si izgoneasca fratele de pe domeniul sau : Pamantul pe care calci imi apartine mie, pleaca de aici; zboara prin aer daca poftesti, aerul nu-i al meu, in schimb pamantul imi apartine. Raspunsul fratelui mai mic nu intarzie: Foarte bine, dar in cazul acesta, dezbraca hainele pe care le porti; lana din care  sunt ele  tesute vine de la turmele mele, si daca turmele sunt ale mele,  a mea e si lana. Din vorba in vorba, din jignire in jignire, cearta devine violenta si Dumnezeu Isi da dintr-o data seama ca anumite vorbe pot duce la omor.

      Exista o explicatie care  ar putea conveni celor pentru care tensiunile economice constituie un raspuns la orice. Din pacate , ea are multe fisuri ; ea nu tine seama de faptul ca cei doi frati nu-si pot imparti mostenirea parintilor lor , pentru simplul motiv ca acestia sunt inca in viata. Desigur, Adam si Eva nu mai sunt foarte tineri , dar nici atat de batrani, mai ales daca ne gandim ca in curand vor avea un al treilea fiu , pe Set. Cu ce drept isi revendica cei doi bunurile  care nu le apartin ? Incearca ei oare sa si le apropie ilegal ? Si e de crezut ca parintii ii lasa chiar in voia lor ?

     Ajungem in felul acesta la cea de-a doua posibilitate : ca cearta s-ar fi starnit in jurul unor chestiuni de ordin spiritual , religios si sacru. Cain si Abel isi impart universul ; mai varstnicul si-ar fi ales lumea pamanteasca , iar fratele sau – lumea ce va sa vina. Dupa un anumit timp, Cain ar fi ridicat pretentii , ar fi pretins si o parte din lumea cealalta, iar Abel ar fi refuzat sa i-o acorde. Cain, in acest caz,  l-ar fi ucis cuprins de furie.

      Si o alta reprezentare : cei doi frati se bat pentru Templul din Ierusalim. Fiecare doreste sa-l aiba pe teritoriul sau. Aceasta cearta de familie ar fi fost,  de fapt , un razboi religios. O motivatie mistica ce ni se pare , in mod paradoxal, mai rationala : Ierusalimul va continua sa fie  , doar ca sa faca sa curga , veacuri de-a randul, sange , pana la venirea lui Mesia ( Unsul care va instaura  pacea in lume ).

       In ciuda acestui fapt , ca atare, fenomenul ramane neexplicat, dosarul ramane deschis.Logica sau ingenioasa , niciuna dintre tezele avansate nu este irecuzabila. Bajbaim in intuneric , si in continuare nu stim de ce a ucis Cain si de ce s-a lasat  Abel omorat.

       Cat priveste omorul , Midrasul nu face nimic pentru a-l eluda sau pentru a-i atenua caracterul ingrozitor. Dimpotriva, el ne ofera o descriere mai degraba realista , aproape vizuala. Cei doi frati dusmani sunt singuri. Nimeni care sa-i atate , nimeni care sa-i domoleasca. Ei nu se joaca, ci sunt cat se poate de seriosi. Hotarati sa incerce orice , sa mearga pana la capat.O rafuiala ce nu poate lua decat o intorsatura fatala. Inspaimantat, Abel o ia la fuga ; Cain il urmareste . Abel urca o colina , Cain e pe urmele lui. Ei sar din creasta in creasta, se reped cand in deal cand in vale , din vale in padure , din padure sus, pe munte, dintr-un capat  in  altul al lumii ;  si, iata-i  salbaticiti, ajunsi fata in fata; cu aceeasi frica , ei se arunca in ultima incaierare , in inclestarea ucigasa. Dar  dintr-o data , brusc , Midrasul schimba tonul. El ne infatisase un Cain puternic, fizic de neinfrant, punandu-si adversarul pe fuga. Si iata ca , pe neasteptate, Abel este cel care are superioritate. El este de fapt invingatorul; el , visatorul plapand si neindemanatec, il are la mana pe agresorul sau. Si Cain , de nerecunoscut , infrant, ingenuncheat , cere indurare si iertare. Abel se face ca n-aude , dar Cain ii cunoaste slabiciunea : parintii. Abel , fratele meu , suntem aici singuri ; daca te intorci acasa fara mine ce-or sa spuna parintii nostri ? Si Abel isi vede parintii cerniti si i se face mila. El slabeste stransoarea si Cain, care nu astepta decat atat , iute ca un animal de prada , sare in picioare si isi loveste fratele. Si ucide. Abel este victima propriei sale mile.

       Dar cred ca pentru astazi e de-ajuns. Va las pe voi sa meditati in continuare… Si pentru ca mai sunt doar cateva zile pana cand  evreii intra in Anul Nou Evreiesc ,  va urez  si eu ceea ce de obicei se ureaza intr-o astfel de ocazie: Sa fiti inscrisi in Cartea Vietii ! Pe curand.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns