Sper ca v-a fost dor de mine, ca mie de voi , cu siguranta, mi-a fost. M-am gandit deseori, chiar in timpul celebrarii Corturilor, ce-as mai putea sa va spun despre primii oameni de pe pamant. V-ati mai gandit la Cain si Abel ? Eu va propun sa incheiem aceasta sumara meditatie despre la nefericita lor relatie de fraternitate , prin alte cateva picaturi reflexiv- retroactive.
Iata-l asadar pe eroul nostru purtand o masca noua : masca razvratitului , a contestatarului. Reabilitat in felul acesta , Cain ar putea trece drept primul revolutionar , idealist sau nihilist; el se rascoala nu impotriva parintilor sai , ci impotriva lui Dumnezeu, in numele parintilor sai.
Ce idee ademenitoare ! Mi-ar placea sa cred ca din dragoste a ucis Cain. Pentru a razbuna onoarea lui Adam si a Evei, pe care ii iubea fierbinte, protestand impotriva nenorocirii lor. El considera, cu siguranta, ca Dumnezeu ii lovise pe nedrept , si observa lucrul acesta cu durere neputincioasa ori de cate ori il vedea pa tatal sau coplesit de nostalgia Edenului , si pe mama sa plangand. Vedeti, nu stiu daca pana la urma Cain nu s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu – si nu impotriva fratelui sau – ale Carui cai i se pareau de neinteles si de nesuportat. El, Cain , refuza sa-i semene lui Abel, care trecea peste ofensele indurate de parintii sai. Ne-o spune Midrasul: Cain voia sa restaureze in Univers haosul originar.
Si dintr-o data incepem sa-l privim pe acest om cu alti ochi, pentru ca ii acordam intelegerea noastra. Un Cain constient de carentele sale, profund omenesc , simtitor la durere. Dupa ce a descoperit in lume – asa mica cum era ea atunci – raul si fatalitatea, dupa ce le-a descoperit si in sinea lui, dupa ce l-a vazut pe om ratacind pe un drum plin de piedici si de capcane, Cain, disperat de saracia mijloacelor sale si de intinderea singuratatii lui, se hotaraste sa termine totul imediat : e mult mai bine sa puna capat acestei nenorocite aventuri omenesti inainte ca ea sa aduca la lumina nedreptati noi, mult mai inspaimantatoare prin proportiile lor. Cain isi ucide fratele –jumatate din specia umana – din dezamagire si , poate, din iubire, plangandu-i pe oameni si plangandu-se pe sine. Telul urmarit ? Sa distruga Creatia , sa-i smulga radacinile. Care e rationamentul lui ? Daca asa arata omul , refuz sa-i imparatasesc soarta; daca asa arata viata , atunci nu am nevoie de ea. Cain il ucide pe Abel ; nu este decat primul pas. Il ucide pentru a-l urma in moarte pentru ca orice ucidere este o sinucidere : Cain il omoara pe Cain , in persoana lui Abel.
Mi-ar placea sa cred lucrul acesta. Textul insa ma impiedica s-o iau razna. Cain nu se sinucide. Dupa ce e judecat de Dumnezeu, el isi intemeiaza un camin. Are copii care vor trai si vor avea copii. Abel a murit de pomana, iar Cain a ucis de pomana. Povestea lor e absurda ; ar fi putut foarte bine sa nu se intample. Este Cain vinovat ? Raspunsul trebuie sa fie DA, fara echivoc. Din punctul de vedere al traditiei iudaice , Cain nu poate invoca niciun fel de circumstante atenuante. A suferit ? A fost Dumnezeu nedrept cu el ? Cain putea sa I se confeseze, sa-I spuna ce are pe inima. Dar el a preferat sa taca , sa se otraveasca cu mania sa launtrica. Oh, ce bine ar fi fost sa fi ales Cain cuvantul in locul violentei : “ Stapane al Universului , pleaca-Ti urechea la mine… Tu esti Martorul meu, Tu esti Judecatorul meu, iar mie mi-e frica, ma tem sa judec. As putea ineca omenirea in lacrimile mele si in sangele meu; as putea sfarsi repede aceasta comedie. Dar n-o voi face, ma auzi, Tu, Stapane al Universului, n-o voi face , nu voi distruge, ma auzi, nu voi ucide ceea ce Tu, in marea Ta Iubire, ai creat !”
Daca asa ar fi grait Cain, cat de diferita ar fi fost Istoria ! Ea n-ar mai fost aventura deznadajduita a doi frati, dintre care unul s-a afirmat ucigand, ci ar fi foast povestea unor fapte frumoase, pasionante, neprihanite si purificatoare , ale unei nobile omeniri. De s-ar fi hotarat Cain sa depuna marturie, in loc sa faca varsare de sange… ! Destinul lui ar fi devenit pentru noi un model si un ideal. In loc sa ne aduca in fata ochilor moartea , el ar fi ramas fratele nostru si noi toti, ni l-am fi amintit nu cu teama, ci cu mandrie.
Dar cred ca i-am judecat destul pe cei doi frati…Ne vom opri aici pentru ca Sukkot-ul , Sarbatoarea tristei amintiri a exilului poporului Israel , ne invata, si in acest an, ca suntem pelerini pe acest pamant. Pana la urma lumea noastra este Dincolo de nori…Va spun asadar , Hag Sukot ! Nu uitati sa fiti buni !
Fii primul care comentează