Oda bucuriei


Dumneata ne ascunzi ceva, tovarăşe!

Pământul din care eşti făcut

Ne aparţine,

Apa pe care o bei

Ne aparţine,

Curentul, gazul pe care le consumi

Ne aparţin,

Chiar şi locul pe care stai,

Chiar şi aerul pe care îl respiri

Ne aparţin.

De ce nu recunoşti, tovarăşe,

Că eşti un duşman al  societăţii?

De ce nu îţi faci autocritica demn,

Ci te încăpătânezi

Să ne ascunzi ceva,

Ce noi ştim demult?

De ce nu semnezi

Mărturisirea ta completă,

Şi nu te sinucizi

Ca măcar în ultima clipă

Sa faci un ultim şi modest serviciu

Omenirii care ţi-a suportat atâta timp

Acţiunile  duşmănoase?

Semnează, tovarăşe!

Chiar dacă nu semnezi

Vom gasi miliarde de cetăţeni

Care să te denunţe şi acuze

Şi miliarde de contoare şi cipuri

Care să îţi arate adevărata faţă

De tovarăş  care consumă mai mult decât produce…

Şi credeai că dumneata poţi să ne ascunzi ceva,

 tovarăşe!…

 

 

31 octombrie 2012

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns