Pe gratis, n-am primit nimic.
Numai părinţii mi-au dat tot.
Să vreau, să ştiu, să fiu, să pot.
Să nu renunţ. Să nu abdic.
Nici cununiţa de premiant,
Nici al anafurei sărut
Nu mi s-au dat, de n-am putut
Măcar în mic, să fiu gigant.
Şi am urcat, am tot urcat,
Fără să ştiu că-n viitor
Stă slăbiciunea să cobor,
Fără să vreau. Neîmpăcat.
Tocita sabie de gând
Şi muşchii nervilor, de fier,
În loc să-mi dea în luptă, cer.
În loc să satur, sunt flămând.
Puteam să fac mai mult. Mai mult.
Din Raiul pietrei mele, munţi.
Din veşnicii pierdute, nunţi.
De-aş fi ştiut. De-aş fi crezut.
Dar presimţindu-te mereu,
Adaug întregului pământ
Victoria mea de om înfrânt.
Ţărâna mea de Dumnezeu…
20-21 ianuarie 2013


Fii primul care comentează