Domnului Doctor Pasculescu Aurelian, cu recunostinta, la pensionare
A fost un doctor bun si bland.
Un om cum nu-ntalnesti usor.
Un muritor nemuritor.
Ce viata ti-o reda, plapand.
Caci suferea, intaiul,el.
Si el, intai, era bolnav
Si vindeca cu el, pe cel
Ce suferea mai mut, si grav.
Era tacut. Si cardiac.
Asa se spune. Eu nu stiu
Decat ca iute, ca un leac
Se daruia, la toti, pe viu.
Si foarte rar, cand indoit
Era – de-un caz fara licenta,
Il trimitea fair-play, grabit,
Altor colegi, sau la urgenta –
I-am fost adesea pacient.
Uitam sa-i multumesc, ades.
Caci multumirea-n ambient
Cu greu isi afla inteles.
E foarte greu de multumit
Acestor table nou nascute –
Darmite versul potrivit
Sa-l dai la doctor, sa-l asculte…
A fost un doctor bun si bland.
I se spunea doctor PASCALE.
O inima cu tact plapand,
Ce zile, impartea. Vitale.
21 februarie 2013
Fii primul care comentează