Emigrantii

Nu  ajungeau banii pe lumea din urma –

Plecau prin tara, sa cate ceva

De sapat – caci  zilnica paine se scurma –

Primeau un sant, un salar, si-o cazma –

 

Cu fire carunte in par rasarite –

Razand mai intai si intai, chiar de ei –

Plecau sa-si castige din norme sporite

 Comoara ravnita, de-o suta de lei –

 

Cu straie botite, si-un schimb pentru munca –

Plecau de la tara, sa cate-un santier,

Sa sape-n pamantul uscat, la porunca,

Spre pensie, tunelul ce iese prin cer –

 

Plecau de la tara, la munca, taranii –

Bunicul, si Jean Bailesteanu, pe jos –

Sa stranga-n naframa, muierile, banii,

Sa –si varuie casa, un pic mai frumos –

 

Plecau de la tara, la munca, orlenii –

Sa-si  ia butelie, si gaz, si-aragaz –

Si lemne – sa arda in crivatul iernii –

La prunci, sau la doftor, sa dea – la  necaz –

 

Si pleaca bunicul si-acum, cateodata –

Acum, cand nu stie ce griji nu-l incap –

Si-mi sade la  poarta, dar fara sa bata…

Si-mi lasa scrisoare sa vin sa il sap…