Nu ajungeau banii pe lumea din urma – Plecau prin tara, sa cate ceva De sapat – caci zilnica paine se scurma – Primeau un sant, un salar, si-o cazma – Cu fire carunte in par rasarite – Razand mai intai si intai, chiar de ei – Plecau sa-si castige din norme sporite Comoara ravnita, de-o suta de lei – Cu straie botite, si-un schimb pentru munca – Plecau de la tara, sa cate-un santier, Sa sape-n pamantul uscat, la porunca, Spre pensie, tunelul ce iese prin cer…
Citește mai mult