Floarea Zânei Florilor

Zâna Florilor îți cheamă

Albe flori, pierdute-n lume –

Să rodească sfânta poamă:

Raiul florilor minune…

Vin Floriile, și Zâna

În ninsori de dor, așteaptă…

Dar din cele flori, doar una,

Îi sărută mâna dreaptă…

Unde-s florile? Întreabă

Zâna florilor, anume…

N-au adus chiar nicio roadă,

Raiului de flori, pe lume?

Și tu, floare, numai una,

Pentru ce te vei fi rupt,

Ca să dai, cu viața, bună,

Raiului de flori, un fruct?

Floarea tace, și devreme,

Cu singurătatea, roi,

Moare, ca să-nvie-n vreme,

Raiul florilor, din noi…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns