Mers in baston

Mărşăluiesc în rând cu Universul…

O picătură de fraternitate…

Aş vrea să-mi fie blând şi paşnic mersul…

În marea goană, să abdic, din  toate…

 

Şi ce frumos goneam şi eu, odată…

În herghelia care  se tot zbate,

Spre ţara de niciunde, cea visată…

Atâta cât puterea noastră, poate…

 

Doar amintirea, ca un clopot, bate,

Mai slab, mai stins, din ziua cea de ieri…

Azi, lumea merge spre eternitate,

Eternitatea – către nicăieri…

 

26 septembrie 2012

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns