Nimic mai mult

Ce să-mi dea Raiul mai frumos

Decat copilăria?

Ce să-mi dea Raiul mai frumos

Decât părinţii şi bunicii?

Ce să-mi dea Raiul mai frumos

Decât iubita, copiii

Şi amintirile?

Ce să-mi dea Raiul mai frumos

Decât învăţătoarele, profesorii, colegii, şi oamenii?

Ce să-mi dea Raiul mai frumos

Decât casa părintească,

Decât nisipul şi marea,

Pădurile şi poienile,

Munţii şi râurile,

Soarele şi stelele?

Ce să-mi dea Raiul mai frumos?

Mai frumos decât nedreptatea

Peste care am trecut,

Decât răul,

Pe care l-am iertat,

Decât greşeala,

Pe care am încercat s-o repar,

Decât binele,

Pe care m-am străduit să îl răsplătesc,

Decât neştiinţa,

Pe care am învăţat-o,

Decât ce v-am scris,

Ca să ştiţi cum exist,

Decât laurii mei,

Pe care, într-un târziu, i-am invitat pe alţii să calce,

Decât emoţia

De a  respira bucuria?

 

Să nu mi te oferi,

Doamne,

Te rog,

Vreodată,

Ca Rai,

Oricât ar fi de neimaginat.

Să nu îmi dai

Mai mult

Decât mi s-a dat.

Şi  am dat.

Căci de-abia atunci

Voi fi pământ

Pe care să calci,

Ca să te răsplatesc…