
Vreau palma ta să mă cuprindă,
Vreau să mă cânţi, ca pe-o colindă,
Vreau gustul tău, ce l-am ştiut,
Să îl învăţ, de la-nceput –
Vreau să cobor în tine, iar,
Ca în fântâni, un fântânar,
Să-ţi gust din umedul pridvor
Înfiorarea de izvor –
Vreau taina ta să mă înveţe,
Ca răsăritul, prin fâneţe,
Şi în parfumu-ţi de otavă,
Să-ţi beau mirabila otravă –
Vreau să fim munţi, păduri şi ape,
Tot mai departe, mai aproape,
Vreau să fim cântec, amândoi,
Privighetorilor din noi –
Vreau, sau te vreau, atâta doar,
Să-ţi fiu eternul aurar…
În loc de aurul sărac,
Cu mine însumi – să te-mbrac …
Vreau, totdeauna, să mă vrei,
Albină-n floarea mea de tei,
Cu cât îmi bei din viaţa toată,
Cu-atât să fii mai însetată…
Şi cine ştie ce mai vrem,
Noi, două sensuri de poem,
Ce-şi lasă locul lor vacant
Perechilor peste neant…
2 noiembrie 2012
Fii primul care comentează