Miraţi-vă şi voi: minunăţia Întregii lumi e într-o corcoduşă ! Îşi are-n dânsa, simplă, stăreţia, Un rege-absent, care ne bate-n uşă… Într-un veşmânt prin care se văd norii, Şi un cuvânt tocit de preumblare, Desculţ, ca toţi şoferii, călătorii – Ne –aşează-o corcoduşă, la picioare… Grăbita lume-n Univers, nu-l vede – Cum l-ar simţi întins în ea, pe pită, Cum l-ar iţi, bătând în ea, de veghe, Când, către apex, urcă ca o vită? Nici chei spre o sătulă-mpărăţie, Nici fericirii – veşnicia-n guşă, U rege-absent, întregii lumi, solie Nu…
Citește mai mult