Etichetă: intrebarii

Eugen Ionescu : “Sub semnul intrebarii” – Note de lectura (IV)

Liviu Florian Jianu

  “Criza a inceput de multa vreme. Cultura si-a accelerat poate decandenta incepand din secolul al XVII-lea. Ea a devenit din ce in ce mai umanizanta, in loc sa fie spiritualista. Pe chipurile sculpturilor din catedrale sunt surasuri de sfinti, de ingeri si de arhangheli. Nu mai stim sa le privim. Oamenii se rasucesc in cusca lor care este planeta, pentru ca au uitat ca pot privi cerul. Cum sa traiesti, cum sa traiesti bine, cum sa posezi lumea, cum sa te bucuri de ea, cum sa te imbuibi, cum…

Citește mai mult

Eugen Ionescu : “Sub semnul intrebarii” – Note de lectura – III

Liviu Florian Jianu

 “Exista mai multe tipuri sau categorii de elite si cred ca un guvern democratic ar trebui sa tina cont de existenta elitelor dar si de faptul ca acestea sunt de toate felurile iar o scara unica de valori nu exista. Exista elite spirituale, elite filozofice, oameni dotati pentru filozofie care nu sunt catusi de putin buni la altceva – este cazul ideologilor nostri precum… Sartre pe are l-am citat pentru ca este cel mai reprezentativ. Si exista oameni dotati pentru muzica … exemplul cel mai prestigios este cel al lui…

Citește mai mult

Eugen Ionescu : “Sub semnul intrebarii” – Note de lectura

Liviu Florian Jianu

  “Am văzut de curând un film îngrozitor, un film polonez care a rulat într-o sală mică, într-un studio unde erau câţiva invitaţi; ni se povestea cum erau oamenii exploataţi, ucişi… desfiguraţi de către putere. Era un film tragic. Lângă mine era cineva. O doamnă din guvern, care este totuşi un guvern liberal din principiu şi, prin urmare, apărător al drepturilor omului. În principiu! Ea a făcut următoarea remarcă: a spus: “Doamne, ce lung e! Ce film lung!” O actriţă pe care o stimez  mi-a spus: “Actorul este frumos!” Altcineva mi-a…

Citește mai mult

Eugen Ionescu: “Sub semnul intrebarii” – Note de lectura

Liviu Florian Jianu

Dacă aş fi primul, nu aş avea niciun merit. Întotdeauna a fost cineva înaintea mea. În anul 1961, Eugen Ionescu scrie piesa “Regele moare”. O citesc. Şi văd toată istoria  omenirii în ea. Trecută, prezentă, şi viitoare. Înainte de a închide cartea, ochii îmi alunecă pe ultimul rând al piesei. O dată. Data la care autorul a încheiat-o.  Noiembrie 1961. Şi încremenesc. Eu m-am născut în aprilie 1961. La data la care Eugen Ionescu punea punct  viziunii sale, eu aveam câteva luni. Ceea ce mă aştepta, fusese îndelung repetat şi…

Citește mai mult