Tudor Arghezi – Cuiul

Într-o vreme la-nceput Si-ntr-un leat nemaistiut, Care, nu pot sa însemn, Casele erau de lemn. Si ulucile de scînduri, Ca si azi, întinse rînduri, Puse strîmb si cap la cap Si proptite cu protap. Dar zburau cu fiecare Vînt mai tare, Case, garduri si patule; Si în timpurile toate Grijile erau destule. Le-adunai împrastiate Si-ncepea din nou si iar Truda muncii în zadar. Ca sa scoli din clatinare Iarasi doagele-n picioare Si din nou sa le anini Cu te miri ce radacini. Nazdravan, cum altul nu-i Un baiat al nimanui…

Citește mai mult

Despre familie (I)

Despre familie (I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită… (…) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze…. Tudor Mușatescu De fiecare dată când revăd aceste rânduri, îmi revine în memorie atmosfera versurilor din Georgice de Vergilius. În lumina soarelui, postată deasupra noastră, ca un acoperiș de tablă încins, am o nostalgie a străbunilor care, dând înainte, oare câte generații?, petreceau ziua de…

Citește mai mult

Eroul Azorel

Eroul Azorel, care poate fi subiectul unei scenete, este excelenta povestire, scrisă în clasă, la o lucrare de control din aprilie 2012, împreună cu alte subiecte, de către un băiețel de 10 ani. Pe un spațiu scurt, pretins de cerință: numai câteva rânduri!, sunt îmbinate, în mod exemplar, narațiunea și dialogul. Textul redat aici respectă întocmai originalul: titlu, alineate, semne de punctuație și de ortografie etc.       Eroul Azorel de Teodor Matei Ionescu   (lucrare de control, aprilie 2012)               Ziua a început bine, dar dintr-o dată noua…

Citește mai mult