Parabola oamenilor cu suflet negru
A fost odata o cioara care nu putea avea pui. Este o tragedie a timpurilor noastre. Ciorile fac, cu foarte multa greutate, pui. Datorita reponsabilitatilor tuturor pasarilor, pe care le duc pe aripile lor fragede.
Si cioara s-a rugat Imparatului Ciorilor, sa ii dea si ei un pui. Si Imparatul i-a dat unul, pe care cioara, plina de bucurie, l-a numit Albu ca Zapadu.
Si era Albu ca Zapadu o cioara asa cum sunt toate ciorile: harnice, modeste, tacute, cinstite, saritoare la greu, rabdatoare, ascultatoare, drept-cumpanitoare, cuminti, destepte, sfioase, silitoare, pline de bun simt si de buna crestere, devotate pana la ultima pana, si albe. Si era atat de muncitor si de bun, atatea pasari neputincioase traiau de pe urma lui, atat era de laudat si de pomenit numele lui, incat Imparatul Ciorilor a inceput sa il pizmuiasca. Imparatul dadea in fiecare zi sfoara in tara: cine este cea mai in drept cioara sa fie Imparatul Ciorilor? Si ciorimea ii raspundea: Tu esti, Imparate! Dar iata ca la ultimele sondaje, raspunsul tuturor ciorilor a fost altul. Cand au fost intrebate care este cea mai vrednica cioara care sa le conduca? Ele au raspuns in cor: Albu ca Zapadu!
Auzind acestea, Imparatul Ciorilor, care este un Imparat gelos, indata a pornit o campanie de denigrare si calomnii impotriva lui Albu ca Zapadu. Ca e hot, ca e lenes, ca e prost, ca e rau, ca e analfabet, ca e scandalagiu, mofturos, uracios, mincinos, ca nu se integreaza social, si asa mai departe. Si toate ciorile l-au crezut, si l-au izgonit pe Albu ca Zapadu in alte imparatii, decat ale ciorilor.
Dar si acolo, Albu ca Zapadu a fost harnic, si modest, si saritor la greu, si cinstit, si ascultator, si drept-cumpanitor, si plin de bun simt, si iute la minte si inima, si albu ca zapadu. Incat toate neamurile pasaresti l-au ales Imparat al lor pe Albu ca Zapadu. Iar imparatul Ciorilor, vazand ca nu il poate nenoroci, a dat sfoara in tara sa se bucure intreaga imparatie, ca Albu ca Zapadu, Imparatul Pasarilor, este cioara de-a noastra!
Albu ca Zapadu n-a spus nimic, doar a continuat sa duca, din toate puterile lui, si neamul tuturor ciorilor, pe sfatul si munca lui.
Albu ca Zapadu a trait, muncitor, creator, si fericit, o viata alba ca zapada.
El mai traieste si astazi, dar, in marea lor modestie, ciorile il ascund intre ele de rautatea lumii, ca sa nu se piarda o asemenea pasare minunata. Si pentru a-l avea ca exemplu, toate isi pun puilor lor un singur nume: Albu ca Zapadu.
21 iunie 2013
Fii primul care comentează