Maşinii mele îi sărise o roată,
Şi nici calculatorul de bord
Nu mai avea mintea întreagă.
Niciun mecanic,
Cu toate doctoratele la zi,
Nu putea să repare,
Oricât i-aş fi putut oferi
Aceasta maşină, aproape umană.
Şi de la un număr de kilometri încolo
De ce să plăteşti
Pentru bătrâna maşină,
Care nu ştie
Decât să îşi aducă aminte de copilărie,
Şi să nu admiri
Maşinile atât de avansate, şi tinere?
În fond,
Ce are în plus maşina mea,
Faţă de ele?
Doar o parabolă:
Maşina bunicilor mei
Avea la bord,
Un fonograf,
Plătit cu agoniseala
Unei întregi tinereţi.
Maşina mea,
Are la bord,
O combină muzicală superinformatizată,
Plătită cu jumătate din salariu meu pe o lună.
Cât de mult a crescut nivelul de trai
Al maşinilor noastre de azi!
Cum să nu fiu mulţumit,
Chiar dacă
Maşinii mele i-a sărit o roată,
Şi nici calculatorul meu de bord
Nu mai are mintea întreagă,
Şi nici maşinile pe care le-am creat
Nu îşi dau seama,
Cât de rău o pot duce maşinile
Vreodata?
Fii primul care comentează