Nu am găsit în Biblie nimic scris despre bogăţia nerecunoştinţei.
10 leproşi a vindecat Iisus. Din cei 10, unul singur a trecut pe la preot, aşa cum a fost sfătuit, ca să mulţumească lui Dumnezeu. Atât. Nimic mai mult. Ca să mulţumească.
Lazăr a fost înviat din morţi. Nu se ştie cât, şi cum, a mulţumit Lazăr pentru viaţă.
Orbului i s-a redat vederea. Ce va fi făcut orbul, ca să îi mulţumeasca lui Dumnezeu că vede? Un lucru a făcut sigur. A mărturisit că nu ştie cine este Iisus Hristos. Dar înainte ca acesta să îi ungă ochii cu tină, nu vedea, şi acum, vede.
Ologul şi-a recăpătat mersul. Va fi ajutat el, vreodată, un olog ?
Cei săturaţi cu pâine şi peşte, vor fi săturat vreun flămând?
Fiul văduvei, cel înviat din morţi, cum va fi mulţumit pentru viaţa redată?
Cei îndestulaţi cu vin, la nunta din Cana, vor fi răsplătit toată viaţa lor, un însetat, cu o picătură?
Cei vindecaţi sau salvaţi de medici, politişti, pompieri, militari, profesori, magistraţi, preoţi, oameni de ştiinţă sau artişti, vor fi ajutat la salvarea sau vindecarea altora, asemeni lor?
Poate din cauza absenţei, sau micimii recunoştinţei celor dăruiţi cu minuni, daruri, haruri, sau minunea vieţii, spunea părintele Cleopa Ilie: “Cercetaţi Biserica. Şi când intraţi în ea, lăsaţi în urmă câte un mic un dar. “
Un mulţumesc. O firimitură de pâine. O gămălie de ulei. O picătură de vin.
Cât de mult şi asiduu investeşte Dumnezeu în oameni… Şi după chipul şi asemănarea
Lui, cât de mult şi asiduu investesc oamenii lui Dumnezeu, în semeni…
Si cât de bogată şi zilnică este nerecunoştinţa oamenilor…
5 martie 2013
Fii primul care comentează