Profesorul rasfoieste catalogul. In clasa, inimile se strang.
– Broasca Vasile! Pronunta raspicat vocea de la catedra.
Rumoare in sala. Ba chiar hohote de ras de-a dreptul.
Broasca se ridica oblic din banca. Apoi se indreapta. Ca sa prinda curaj, isi trece maneca mainii drepte a hainei de uniforma, de la maneca, pana la cot.
Pprezent! Raspunde.
Ce lectie am avut de pregatit pentru azi?
Broasca porneste vijelios.
Noi pentru azi am avut de pregatit lectia…
Broasca se opreste brusc. Pare sa fi ramas fara voce. Dupa un timp, o ia de la capat:
Noi pentru azi am avut de pregatit lectia…
Din toate directiile, in clasa elevii incep sa ii sopteasca. Broasca se stramba la ei. Da din mana sa fie lasat in pace. E clar ca stie,ca poate sa sara groapa la lungimea intrebarii, si numai avantul propozitiei nu este bine luat:
Noi pentru astazi am avut de pregatiti lectia…
Pauza lunga.
Broasca, ai invatat pentru azi?
Da, vine raspunsul imediat.
Atunci de ce nu stii nici macar tema lectiei?
Broasca lasa capul in barbie, si sopteste:
Stiu…
Bine Broasca, continua vocea de la cetrda, daca o stii, atunci spune-mi in ce an a murit Mihai Viteazul.
Broasca turuie:
Mihai Viteazul a murit in anul…
Pauza lunga…Broasca se simte bine… Ar astepta continuarea la infinit…
Si Vasile mai ia un patru…
Broasca Vasile este prostul clasei. Este un prost cumsecade. Scund. Desi slab, bine legat.
Ii curge mai tot timpul nasul. Batista nu are, sau ii vine mai la indemana sa isi sterga nasul cu maneca hainei.
Are ochi usor bulbucati, spalaciti, verzi albastri.
La ore, raspunde dupa cum s-a auzit.
In recreatii, e vesel. Zburda. La fotbal, se lanseaza in aceleasi elanuri de inceput de fraza.
Il ajutam toti. Este un prost recunoscator.
Ii suflam. El repeta cu elan, intrerupt, raspunsurile.
Uneori, cei mai rai isi bat joc de el. Ii sufla gresit. Broasca repeta entuziast. Elevii rad.Broasca se necajeste. Se incrunta ca un copil suparat. Ii ameninta pe cei care si-au batut joc de el. Dar uita imediat.
Tatal lui Broasca este muncitor. Un om scund, ca si el. Dar emanand energie. Un om limitat. Mama lui broasca este muncitoare. Are buzele strident rujate si fuste, rochii si bluze tipatoare. As fi rau daca as spune ca sunt o familie de prosti. Sunt oameni. Asa cum i-a facut cine i-a facut. Muncesc onest, ca sa-si castige existenta. Au doua comori in familie: pe Vasile si fratele lui. Si locuri de munca asigurate de stat.
Tatal lui Broasca a murit din scoala. A venit acasa si a mancat cu pofta o portie de mazare. Inghitind in graba, un bob a luat-o pe partea cealalta. A murit repede. Sufocat.
Il intalnesc pe Broasca Vasile dupa 40 de ani. In cimitir. Eu, cu lumanari pentru ai mei, si semeni. Broasca, slab, imbracat saracios, cu privirile ratacite. Ce faci, Vasile? Nu ma recunoaste. Dar ceea ce este mai grav, pare sa nici nu ma auda. Unde stai? Se uita prin mine. Nu stiu cum sa il reintalnesc. Vasile, stii statia de autobuz spre Romanesti, din centru? Brusc, ochii lui devin vii. Da din cap. Acolo e o Biserica. Vino acolo cand vrei, dimineata. Dupa 7. Ca vin si eu. Sa iti aduc cate ceva. Broasca da din cap. Si pleaca pe alei.
Nu l-am mai vazut niciodata.
Erau timpuri cand Broasca Vasile, prostul clasei, avea un loc intre oameni. Avea haine ca ei, avea demnitate ca ei, aveau toti un viitor asigurat. Acum, Broasca Vasile are un loc asigurat printre nebunii cuminti ai Bandavei. Daca are…Si nebunii cuminti cauta mangaierea celor care le-au fost parinti, in cimitir. Colegii ii intalnesc rar. Din 40, in 40 de ani…
Fii primul care comentează