Un inger n-are niciodata trup –
Il recunosti – cand liber esti – in gand ,
Iti da din pranzul lui, cand esti flamand,
Si iar iti da, de dai din el, la stup –
Si nici nu stii, cu cine-n gand, vorbesti,
De nu tot pui, toiag de rugaciuni,
Si printre serpi, ca si printre minuni,
Pe cand tot calci, pe urme parintesti –
Si cazi mereu, si urci, din slabiciuni –
Cum, in cel fel, se stie , nu se stie,
Te slefuieste-n ea, o taina vie,
O vesnicesti, in drepte plecaciuni –
Un inger are, cateodata, trup –
Atat – de l-ai atins, de neatins
Te lasa liber, tot mai slab, si nins,
Pe cand, din amandoi, copii – se rup…
7 septembrie 2014
Fii primul care comentează