Cat de frumos era, atat de trist

Cat de frumos era in Iad, la noi –

Cotete de gaini, si porci, noroi,

Si pomi bogati, cum nu-s cei noi, de soi,

Nici nu stiam, macar, ca suntem goi –

Nici nu stiam de Lumea de Apoi,

Doar de livezi, de pesti, de miei, si boi,

De raset, munci, si jocuri vechi, si noi,

Si de iubit, in toi, doi cate doi –

Cat de frumos era in Iad, pe-aici,

Sa-i invidiem pe cei din Rai – prea mici –

Ca niste pasari prinse in arnici,

Sa nu se piarda-n ceruri de urzici –

Cat de frumos era in Iad, de trist –

Greseala avea ceva altruist –

Salva cantina de un fripturist –

Ce-ti spune-n Rai: “Nu cugeti, deci exist!”

Cat de frumos era in Iad, la noi –

Bunicii – doi, parintii – doi, noi – doi,

Nici nu stiam de lumea de Hapoi,

Nici nu stiam ca nu vom mai fi goi…

6 septembrie 2014