Au fost vremuri ca fumul
In care m-am ratacit pretutindeni, in nicaieri –
Atat de frumos, incat galgaiau de taceri
Pline de pasari maiastre, colinde si jocuri
Ca neaua
Spre zborul de maine, din scrumul de ieri –
Si daca n-am stiut drumul,
Iarta-ma, Doamne,
Eram ocupat sa ma catar
Flamand, ca nebunul,
Spre dragostea Ta,
Ce nici nu o ceri…
5- 6 martie 2014


Fii primul care comentează