O, visul meu, din frageda pruncie,
A fost ca sa traiesc intr-o pustie,
Sa nu mananc nimic, decat gogosi,
Sa aiba ce manca, cei virtuosi –
De-atunci, am tot mancat gogosi, intr-una –
De unde-apune soarele, si luna,
De unde amandoua, iar, rasar,
Fara lumina fara de hotar –
Si ieri, si azi, prin anii mei, frumosi,
Gogosile-au crescut, tot mai gogosi,
De ziduri nu-s, intre Est/Vest, hotar,
Cresc ziduri, ziduri, intre oameni, iar –
Contemplu-atunci atat de straniu, viu,
Lihnita Oaza-a Lumii – din Pustiu –
Eu, vanator luminii ei, la panda,
ea, de gogosi perfecte, mai flamanda …
4 septembrie 2014
Fii primul care comentează