Cobai la somaj

Sa treaca timpul vietii ca un stol

De pasari, asteptand la un ghiseu,

Dosarul avizat cu-atat mai greu,

Cu cat de inteles, este mai gol –

Sa fie-ntors mereu pentru erori,

Si celor ce le fac, tu sa explici

Ca n-ai habar ce e gresit aici,

Doar sa injuri, mai stii, in trei culori –

S-arunce vina unul de la altul,

Si tu – un popa-prostu la mijloc,

Sa nu –ti gasesti in evidente, loc,

Ci-ntre mancurti, sa bati, olog, asfaltul –

Greselile dosarului de viata

Sa nu ti se explice, deodata,

Ci una cate una, sa bati roata

Aceleasi usi, din haosul de piata –

Si-ncet, incet, sa-ti fie-atat de sila,

Incat sa iti indemni copiii-n zori,

Sa plece-n tari ce nu cunosc erori,

Chiar  daca n-au nici ele,  timp, de mila –

Nici hoti, nici birocrati – indiferenti,

Strainocrati, mincinocrati, gramada –

Ai vanatorii de greseli – plamada –

In tras pe sfoara, francul – eminenti –

Si-atat ii doare-n cur de lumea-ntreaga,

Ca ma intreb, ce p.. mea conteaza

Persoana mea, in fond, o cacareaza,

Ce drepturi cere, chiar si cand se roaga?

Plecati, copii, si voi, cat mai e vreme,

Aici domneste ca Hristos – Fanarul,

Si Regi ai Lumii sunt si Buzunarul,

Si-o mare, a istoriei, de blesteme!

Si noi, batrani, ne meritam calvarul,

Caci am muncit din rasputeri o viata,

Ca Iudele, conduse de-o Paiata,

Sa violeze tot abecedarul!

21 august 2013