Poate că asocierea „Știință – popoare străvechi” pare exagerată; și totuși, avem destule exemple care demonstrează indiscutabil înaltul nivel al cunoștințelor științifice al acestora, care își pot găsi cu greu o explicație în această perioadă de la începuturile omenirii. Dar, tot mai multe descoperiri arheologice aduc dovezi că popoarele din preistorie aveau avansate cunoștințe despre sistemul nostru solar și cosmos, calendare pe o durată mare de ani, făceau calcule astronomice, știind data eclipselor de lună și de soare, proiectau și clădeau observatoare, care și azi stârnesc uimirea și imaginația istoricilor.
Aproape toate dovezile care vin din acele timpuri sunt ignorate, eliminate, cercetătorii de azi nu pot da explicații plauzibile, afirmațiile lor fiind adesea rizibile. Și totuși, ceea ce știau acele popoare „primitive” se adeverește azi de cercetătorii moderni în sec. al XX-lea. În cartea lui Robert Temple „Misterul lui Sirius” este prezentat un trib primitiv, care a uimit lumea științifică modernă; se numește Dogon, trăiește lângă Timbuktu în Africa și deține informații foarte vechi despre steaua Sirius, informații care s-au adeverit abia acum când, sateliții noștri au reușit să ajungă în spațiu. Conviețuiesc în Mali într-o regiune stâncoasă și se spune că ar fi emigrat din Egiptul și Libanul de azi, ajungând aici pe la anul 1490.
Doi antropologi francezi, Marcel Griaule și Germain Dieterlen au trăit 15 ani în comunitatea lor, pentru a le studia cultura, obiceiurile și tradițiile, dar abia după ce au primit încrederea, preoții le-au dezvăluit marile lor secrete despre sistemul stelar Sirius, aflat la 8,6 ani lumină de Terra. Dogonii au știut toate detaliile despre steaua pe care o numesc Sigi Tolo, de multe mii de ani; astronomii i-au pus numele Sirius A, și este cea mai strălucitoare de pe cerul nostru. Dogonii au spus că lângă ea „mai există o stea invizibilă ochiului uman, care se rotește pe o orbită eliptică în jurul lui Sirius”. Ei spun că este foarte mică și se rotește și în jurul axei sale, o numesc Po Tolo sau „Steaua celei mai mici semințe”. Este compusă dintr-un metal alb, numit sagala și este foarte grea”. Tot ei spun că mai există în acest sistem stelar o a treia stea, pe care ei o numesc Emma Ya, adică „Soarele Femeii”, ea se rotește în jurul lui Sirius A și a fost numită Sirius C. De fapt astronomii nu știu, dacă ea este o stea, planetă sau satelit artificial.
Dacă oamenii de știință nu puteau vedea această stea cu telescoapele, nu au luat în seamă informația, etnografii s-au grăbit să spună, că este vorba de mituri și legende. Cunoscută de dogoni de multe mii de ani, abia în anul 1970, telescopul Hubble lansat în spațiu a descoperit o stea pitică albă, ce se rotește în jurul lui Sirius. Ca și istoria și „miturile” dogonilor, ea este foarte veche și grea; 2,54 cm pătrați din materia ei se estimează că ar cântări 900 de kg.
Acum 4 000 de ani și sumerienii știau despre existența lui Sirius A, pe care o numeau Ninurta, în 4221 î. e. n. egiptenii au alcătuit un calendar valabil pentru 32 000 de ani, foarte precis, ciclurile lui anuale începeau în singura zi când, răsăritul lui Sirius A putea fi observat la Memfis – 19 iulie. Hindușii aveau minunate legende și descrieri despre Mercur și Venus, știau că mai există o planetă după Saturn; cunoscută de vedici, planeta Uranus a fost „descoperită” de astronomul Herschel, abia în anul 1781. Marele gramatician Panini care a trăit în anii 400 d. Hr. a scris o epopee fascinantă cu titlul „Călătoriile lui Panini” în care descrie vizitele lui în spațiu către Mercur și Venus, călătoriile intergalactice fiind cunoscute de mii și mii de ani de zeii vedici.
Vechile texte menționează că „stelele de la Polul Nord nu apun niciodată”. În regiunea Kransnoiarsk din Rusia a fost descoperită în anul 1979 o carapace de broască țestoasă, ce avea încrustată imaginea emisferei nordice a cerului. Această originală hartă stelară este veche de 4-6 000 de ani, în centrul ei se află Ursa Mare și este marcată foarte exact prin puncte de culoare roșie. Astrologia anticilor, mult ridiculizată, a fost și ea o rămășiță a unei vaste științe spirituale care a existat în întreaga lume veche.
Oamenii acelor timpuri credeau că, stelele influențează psihicul uman și determină acțiunile lor.
