Visez.
Sunt in Sala Mare a Centrului de Calcul al Uzinei Viselor. Penumbra in toata incaperea. Seful meu, fratele NuEmite, trece pe langa biroul meu, si spune, privind inainte: Te rog sa vii cu mine. Nu stiu daca vorbeste cu mine. Se intoarce. Se indeparteaza. Ma ridic si il urmez. Pasesc. Dar la fiecare pas, podeaua pare un mozaic de trape. Se inclina. Alunec pe ele. Ca sa pot inainta, ma asez in 4 labe, si merg in 4 labe, dupa el. Puloverul negru, pe care il port, mi se intoarce singur peste cap. Nu mai vad nimic. Dar continui sa merg in 4 labe.
In vis, analizez decorul salii, cu trape, si ma gandesc la Pluta Meduzei, a lui Marin Sorescu.
3 ianuarie 2014
Fii primul care comentează