10 Mai 1933 s-a născut la București, Niculae Ionescu. Este absolvent al Facultății de Chimie în 1957 şi a Facultății de Matematică şi Fizică în 1962, a Universităţii din Bucureşti.
S-a făcut remarcat prin activitatea de cercetare desfăşurată în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1957-1962) precum şi în Institutul de Chimie Fizică „Ilie G. Murgulescu”, din 1962 până în prezent. A fost şi este o minte strălucită care s-a preocupat cu cercetarea. Abordările sale au dus la găsirea de noi soluţii.
Nicolae Ionescu a realizat o nouă metodă de verificare a efectului de „spillover“ şi a evidenţiat un comportament nou, anume „transformarea reversibilă cu temperatura a unor straturi subţiri metalice în straturi semiconductoare după absorbţia oxigenului”.
De asemenea, el a iniţiat studiul reacţiilor rapide în gaze, în premieră, în 1975. Acesta presupunea: exploziile gazelor – iniţierea, desfăşurarea şi stingerea lor.
A perfecționat un nou tip de reactor integral pentru determinarea simultană a proprietăţilor electrice ale catalizatorilor şi a parametrilor cinetici ai reacţiilor.
În ceea ce priveşte chimia biologică, Ionescu a urmărit influenţa unor ioni metalici asupra virusurilor, cu scopul de a obţine vaccinuri.
Genialitatea lui N. Ionescu s-a concretizat într-un număr de 5 cărţi, apărute la Editura Academiei Române, și peste 280 de lucrări publicate în ţară şi străinătate, din care peste 240 în reviste ISI şi un patent, cu peste 1400 de citări (fără autocitări). (Sursa: https://acad.ro/acad_membri/)
