„Cărțile Geților”, în număr de 7 publicate în anul 1557, de marele enciclopedist și renascentist al sec. al XVI-lea, Nicolo Zeno, sunt cel mai important izvor privind istoria geților/goților de la Iordanes încoace. Istoria geților este împărțită în două mari perioade distincte: înainte de Zalmoxe și după. Pentru prima perioadă, autorul apelează la autoritatea marelui istoric caldeean Berosos, care ne oferă informații despre omenire, potop (un număr de cinci), referirile la istoria geților ținând cont și de acestea.
Prima clarificare pe care o face Zeno este aceea că între geți, daci, goți sau valahi nu este nici o deosebire și nu vorbește de loc despre vreun amestec între daci și romani, de vreo politică de asimilare de ordin politic sau lingvistic. Aduce ca argumente despre vechimea acestei ginți a geților, sursa cea mai credibilă- „Geneza” din Vechiul Testament. Tot despre geții din Biblie va scrie și Sfântul Isidor din Sevilla: „este cert că neamul goților este foarte vechi, și sunt unii care le trasează originea din Magog, însă romanii îi numesc geți”. Geții și massageții sau geții cei mari se regăsesc în Biblie sub forma de Gog și Magog, erau foarte renumiți pentru puterea lor de care unele popoare se temeau foarte mult. Dar și Carlo Troya ne va oferi informații despre aceștia, scriind că: „Niciun popor afară de acesta, căruia grecii i-au dat apelativul de barbar nu a avut o istorie mai antică și mai certă decât cea a geților sau goților”.
Facerea 10-23 cuprinde traseul parcurs de geții descendenți din Geter unul din fii lui Haran sau Aram, care era fiul lui Sem și la rândul său fiu al lui Noe. Zona geografică cuprinde Armenia, Sciția, zona Donului, Marea Baltică, Peninsula Scandinavia numită și Gotscandia. Ceilalți 3 fii ai lui Haran, nepoți ai lui Noe sunt Messa, Ul și Ur. La început au locuit aici împreună, apoi cei patru frați și neamurile lor s-au separat locuind astfel: din Messa vor ieși popoarele care vor da numele provinciei Mezia (Moesia), unii se vor așeza la țărmul Mării Majore/Neagră, adică în Mezia Inferioară care este Valahia de deasupra Dunării, alții în Mezia Superioară unde azi este Bulgaria și Serbia.
Din Ul, al doilea născut vor ieși popoarele Ulmeruge, despre care amintește Herodot. Locuiau partea care se numea Moscovia și au luat mai târziu numele de vandali. Din al treilea fiu, Ur au ieșit popoarele Urone despre care nu avem nici o informație. Și în istoria caldeeană se spune că după Potop lui Noe i s-a născut un fiu, gigantul Tuisco, cel care mai târziu va locui cu neamul său în Sarmația în sec. IV î. Hr. Populațiile unite ale celor 2 frați, Geter și ale lui Massa vor constitui poporul Massageților, care va locui deasupra Mării Caspice pe un teritoriu imens până la fluviul Aras, Marea Meotidă, locuința lor cuprinzând peninsula Scania, fiind sub Cercul Arctic, într-o zonă foarte geroasă. Massageții vor reuși să aibă un mare imperiu sub regina Tomiris, învingătoarea imperiului persan al lui Cirus; a înființat Tomisul.
Cărțile iudeilor descriu războiul pentru cucerirea țării Canaan/Palestina numită de romani. Iudeii numesc „Refaim ” și „Anakim” pe oameni de statură înaltă, ale căror „construcții ciclopice ”se găseau în toată regiunea, pe coasta Mediteranei până la Jaffa locuiau filistini, ce aveau bogate cunoștințe; cei din Ugarit aveau o scriere consonantică cuneiformă, proto-feniciană de pe la anul 1600 î. Hr.
„Atunci a ieșit din tabăra filistinilor un luptător cu numele Goliat, din Ghet. Acesta era la statură de 6 coți și o palmă, pe cap avea coif de aramă și era îmbrăcat cu platoșe în solzi, greutatea platoșei lui cântărea 5000 de sicli de aramă. În picioare avea cizme cu turetce de aramă și pe umăr purta un scut de aramă. Coada suliței lui era ca sulul de la războiul de țesut, iar fierul suliței era de 600 de sicli de fier și înaintea lui mergea un armaș”. (Samuil, I, XVII)
Cetatea Hebron „fusese zidită cu 700 de ani înainte de Țoan din Egipt, în ea am văzut pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor (magog): înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste…poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari”, găsim scris în Biblie –(„Cele 12 iscoade trimise în Canaan”, Numeri 13-33). Din neamul fiilor lui Anac, uriașul, mai făceau parte neamurile lui Ahiman, Șeșai și Talmai.