In imparatia in care fericirea nu are starsit
Am clipe de slabiciune.
Vedeti,
Sa uiti sa fii o masina,
Si sa scrii, sa scrii, sa scrii,
Pana obosesti,
Indemnuri la fericire,
Seamana cu dezertarea insulinei
Din trupul bucuros de diabet.
Dar se poate ca starea de scris
Sa devina ea insasi
O masina.
Si atunci
Ca un perpetuum mobile care isi gaseste adevarul sens
Ma opresc.
Bat pasul de defilare pe loc.
Mirat dau onorul
Fericirii de-a plange cand scriu
O poveste care ma misca,
Inspirata de moartea unei fapte bune in bezna,
in imparatia in care fericirea nu are sfarsit.
1 aprilie 2013
Fii primul care comentează