Aproape în fiecare cultură din lume există mituri și legende despre strălucitoarele civilizații antice și distrugerea lor în urma unor cataclisme; vestigiile acestora se găsesc în ruinele a sute de orașe descoperite atât pe pământ, cât și sub pământ și sub ape. Lumea antică era remarcabil de avansată pentru acea istorie a Epocii de Piatră; cercetătorii au dovezi că înaintea ei a existat o civilizație numită „atlantă”, superdezvoltată, care a fost răspândită la nivel mondial și a precedat începuturile istoriei noastre. Această civilizație preistorică a construit monumentele și clădirile impresionante care ne fascinează și azi.
Nimic din ceea ce cunoaștem la ora actuală nu este nou, toată tehnologia pe care o considerăm avansată, toate realizările omului din prezent, inclusiv zborurile în Cosmos, au fost cunoscute de predecesorii antici. Noi nu am inventat nimic, doar am reinventat, am redescoperit o parte din marea moștenire a străbunilor noștri, care a fost pierdută sau ascunsă. A.I și robotica își au originea în acele vremuri îndepărtate, când potrivit legendei oamenii construiau și se foloseau de aparate, cunoștințele despre construcția roboților fiind consemnate în cărți de magie cifrate, ele nu puteau fi la îndemâna oricui, dar s-au păstrat secole și milenii de-a rândul.
Hephaistos, armurierul zeilor, fierarul Olimpului, a realizat 2 statui din aur care semănau cu 2 femei vii, tinere, care mișcându-se singure îl ajutau pe zeul șchiop să meargă, ca și la alte lucrări pe care le făcea. Acum mai bine de 2000 de ani, inginerii de Alexandria, Egipt, cel mai faimos centru al culturii antice, aveau peste 200 de roboți diferiți. Dedal legendarul tată al lui Icar, a construit și el figuri asemănătoare omului, care se mișcau singure; Platon afirmă că roboții săi erau atât de activi „încât trebuiau împiedecați să nu fugă”. Avem informații că, în templele egiptene, de pildă la Teba, se aflau imagini ale zeilor care puteau să gesticuleze și să vorbească, ochii lui Isis de la Karnak aruncau fulgere atunci când era mânioasă.
Cunoaștem și vechea poveste a Lânii de Aur, a expediției lui Iason și a argonauților și întâlnirea cu Medeea. Aceasta le spune că acolo în Creta locuia Talos, ultimul supraviețuitor din rasa „bronzului antic”. Apoi, a apărut „o creatură de metal, care amenința să zdrobească nava cu pietre, dacă se apropiau mai mult de țărm”. Se spune că, Gerbert d’ Aurillac (920-1003), călugăr și prof. la Universitatea din Rheims, viitorul Papă Silvestru al II-lea, ar fi avut un robot din bronz care răspundea la întrebări. Era construit de Papă „pe baza anumitor aspecte stelare și planetare”, răspundea cu „da” sau „nu” la întrebări importante ce priveau religia și politica. Se spune că acest obiect „Capul Magic”, a fost aruncat după ce Papa a decedat.
Preoții și elitele conducătoare erau savanți, inventatori, aveau acces la toată știința de dinaintea lor, la învățătura sacră. Și Albert cel Mare (1206-1280), episcop de Regensburg a fost un om foarte învățat. A avut nevoie de peste 20 de ani ca să construiască un android. Aflăm că era confecționat din „metale și substanțe necunoscute alese în funcție de stele”. Acest „om” mergea, vorbea și îndeplinea diferite sarcini domestice. Albert și discipolul său Toma d’ Aquino locuiau împreună și androidul avea grijă de ei. Într-o zi robotul era foarte vorbăreț, îl înnebunise de cap pe discipol cu flecăreala lui, așa că acesta a luat un ciocan și a sfărâmat mașinăria. Cei doi au fost ulterior canonizați de Biserica catolică.
Descoperirile uimitoare din lumea antică pun pe cercetătorii de azi la grele încercări; pentru că toate demonstrează că acea lume cunoștea atomul și fisiunea nucleară, electricitatea, o medicină foarte avansată, aparatele de zbor brăzdau cerul și făceau legătura cu zeii din cer. Construcții megalitice, apeducte subterane, sisteme de irigații neînchipuit de ingenioase, tuneluri și baraje străbătând munții, lucrări hidrotehnice ne uimesc și astăzi prin măreția și ingeniozitatea lor.
