Joaca de-a viata

Marturisim , prea Buna noastră Doamnă:

Nauci, si fara smirna si tamaie

Si aur, doar cu sange pe calcaie,

Din vise – profanam si-aceasta toamna –

Din tot ce-am staruit a intelege

Din ganguritul pruncului, in mama –

Si-am indulcit la oameni a alege,

Otrava, doar  – s-a zamislit – si teama –

Si cine mai pricepe cum se ara,

Cand ard semanaturile-n pustie?

Cand nu mai sta, in fiecare tara,

Pe coji de nuca, propria ei prostie?

E drept, avem si noi camasi de vicii,

Peste camasa mortii, peste zale,

Si am simtit prea multe in ospicii,

Dar multumim frumos Mariei Tale!

Si ce puteri de sus sa ne mai faca

A crede-n pace? Dragoste fireasca?

Ce duh? Din  noi? Ce iubitori, din racla?

De nu le vrea si spita omeneasca?

Asa se face, Bună Doamna noastră,

Ca nu stim de ce pleaca la razboi,

O lume, pe Planeta cea albastra,

Pe care-n joaca, Te rugam, si noi:

–         Adu-ne, iar, copilul, inapoi!

19 august 2014