Materna

Te-am auzit de pe cand

Eram firul tau de nisip

In gradina.

Si-am crescut in tine

Ca un bob de smarald.

Te vedeam, fara chip,

Mangaindu-ma ca un gand

Ce-o sa vina,

Ghemuit, alintat, si hranit

Ca un soare

Tresarit in zambetu-ti cald.

Ca o mie de ape,

Ca o mie de nori,

Ca o mie de zvonuri,

Te gustam, te cătam, cu o mie de guri,

Ma iubeai mai presus de o mie de lumi,

Cu o mie de tronuri,

Ma-nvatai tot ce vrei – sa iti fiu –

ca sa fiu, sa te-nalt, sa ma-nduri –

Si cand cantecu-ti ghem,

Din suveica strabuna,

Printre zorii de strune,

Din rarunchi, a strigat: “Sa se faca lumina!”

am iesit sa ma scald

ca un prunc de poem

inflorit langa sanul

Limbii Române.

26 – 27 august 2014