Să recunoaștem, cu toții avem acel prieten care nu poate începe ziua fără să aranjeze pernele „simetric”, să aspire colțurile invizibile sau să spele chiuveta imediat după fiecare strop…Dacă ești acel prieten, articolul acesta ți se adresează direct, dar desigur, fără judecată. Pentru că, dincolo de mopuri, ordine alfabetică în dulapuri și bureți „doar pentru faianță”, se află o poveste emoțională interesantă, complexă… și uneori, chiar ușor amuzantă.
Curățenia înseamnă disciplină, confort, alinare sau stil de viață?
Pentru unii, curățenia e o simplă rutină de igienă. Pentru alții, e un adevărat sistem de viață, o filosofie, uneori chiar un act de identitate: „eu sunt un om ordonat”. Aparent inofensiv, acest comportament ascunde uneori tipare psihologice bine conturate, care, fără a fi patologice, spun multe despre nevoile emoționale ale persoanei.
Dacă ne uităm mai atent, observăm că în spatele nevoii constante de ordine și curățenie se pot afla trăsături obsesiv-compulsive și chiar narcisice, dar nu în sensul acela dramatic, de manual clinic, ci într-un mod funcțional, adaptativ, ce devine uneori poate obositor doar pentru cei din jur; dar haideți să vorbim puțin despre tiparele ce susțin aceste nevoi!
Tiparul obsesiv-compulsiv și…rigoarea ca regulă de viață!
Persoanele cu trăsături obsesiv-compulsive sunt campioni ai organizării. Își găsesc liniștea în structură, în reguli și în controlul mediului. Pentru ele, ordinea nu e doar estetică, ci o necesitate internă. Haosul (chiar și unul simbolic, cum ar fi un sertar dezordonat) poate provoca o tensiune greu de explicat: „Pur și simplu nu pot funcționa dacă știu că e dezordine în dulap.”
Acest tipar are la bază nevoia de predictibilitate și siguranță, dificultatea de a tolera incertitudinea sau ambiguitatea și un sentiment de responsabilitate exagerat („dacă nu fac eu ordine, lumea se prăbușește”).
Iar partea amuzantă? De multe ori, acești oameni își găsesc liniștea nu după curățenie… ci planificând următoarea sesiune de curățenie!
Tiparul narcisic și …imaginea perfectă, casa perfectă
Spre deosebire de cei cu trăsături obsesiv-compulsive, persoanele cu trăsături narcisice se raportează la curățenie și ordine ca la un reflex al propriei imagini. O casă curată e o extensie a sinelui, o scenografie atent regizată pentru a transmite un mesaj: „Uite cât de bine funcționez!” Sau,”Uite cât de mult țin la mine și la viața mea.”
Pentru aceste persoane, curățenia are rolul de:
a impresiona sau de a menține o imagine de sine impecabilă, de a se valida, a demonstra competență, eleganță și superioritate funcțională.
Asta nu înseamnă că narcisicul își face selfie cu aspiratorul ori mopul (deși, uneori, da). Pentru el ordine = controlul imaginii personale, iar dezordinea = haos, slăbiciune sau vulnerabilitate. Este un mod inconștient de a spune: „Dacă totul arată bine și eu sunt bine.”
Ce emoții se ascund în spatele acestor comportamente rigide?!..iată-le pe cele mai importante:
Anxietatea – „Dacă las lucrurile la voia întâmplării, poate se destramă tot.”
Perfecționismul – „Trebuie să fie exact așa, altfel nu e suficient de bine.”
Rușinea – „Dacă vede cineva haos, o să creadă că nu sunt în stare.”
Nevoia de control – „Dacă nu pot controla tot, măcar mediul meu să fie sub control.
Toate acestea ATENTIE ,nu înseamnă neapărat o tulburare. În psihologie, vorbim adesea despre spectrul funcțional al trăsăturilor: la un capăt se află comportamente sănătoase, adaptative, iar la celălalt – rigiditate și suferință(important e sa observam la care pol ne situăm)
Când ordine = echilibru și nu problemă, să ai o casă curată și organizată nu este, evident, un defect, este chiar un semn de grijă, responsabilitate și disciplină. Problema apare doar atunci când: ordinea devine o obsesie; este folosită pentru a evita emoții sau relații;
!!! Sfat: interferează cu spontaneitatea, cu bucuria și cu relaxarea.
Pentru unii, o zi perfectă înseamnă să termine toată curățenia și să contemple perfecțiunea. Pentru alții, curățenia este o formă de control compensatoriu. În ambele cazuri, cheia este conștientizarea: „Ce îmi oferă mie, de fapt, curățenia?” – siguranță? liniște? apreciere? imagine?
…
Dacă te regăsești în aceste rânduri, nu ești singur. Curățenia – obsesivă sau estetică – este un limbaj interior. E modul tău de a-ți spune că ai nevoie de stabilitate, de control, de validare sau doar… de tihnă într-o lume agitată. Și, în definitiv, să recunoaștem: uneori, nimic nu calmează anxietatea ca mirosul proaspăt de detergent și ordinea perfectă a pernelor decorative…Important e să știi de ce faci ceea ce faci. Restul se rezolvă cu aspiratorul😊…dar și cu un pic de introspecție!
Gânduri cu drag!
