Ploaia canta…

Cum te apropii de poiana-i rara,

Cu bratele- i de rau, te inconjoara,

Si-ti da sa bei racoarea celor vii,

O lunca grea – azi, parc pentru copii –

Si totusi, cand ajungi, zburand, pe cal,

Ca sa respiri – o  salcie, la mal –

Verdeata care nu se mai intoarce –

Ce trist se joaca lumea – cand se tace…

Ce greu si-a rupt – din ofilitii crini,

Ca sa respire-n aer de masini,

Tutunul vietii, ars de –atata noapte –

Ca sa se joace – fara ras – in soapte –

Si-atat de gratis, joaca-i de adanca,

 Ca nici macar ea nu se mai mananca,

“Stejarul” e inchis – ca sa nu-nghete

De foame, niste biete chiosculete –

Si parca sunt masinile mai multe

Ca oamenii –  si ei, cu si mai mute

Priviri – parintii, cata un scranciob

Sa se mai dea si ei, rob langa rob –

Ce colective jocuri de pitici

Sa mai mananci, sa mai ascunzi, pe-aici?

Cand chiar si-un bun gasit, un bun –ramas,

Pentru handicapatii lumii – nu-i – tot STAS…

Doar pista de aterizare-asteapta

Plecarea spre o lume mult mai dreapta –

In care pasarile, mesageri  limbuti,

Iti canta, fiindca vor sa le saruti…

6 august 2015