Acelea erau noptile noastre.
Cand priveam marea.
Eu, intre ei.
Asezati pe o banca.
De pe intunecate alei.
Un crampei
De muzica
Mangaia, de undeva, neuitarea.
Pe faleza
Se plimbau copii, barbati, si femei,
Ce-si schimbau – ca o briza cu-aroma de tei –
si surasurile, si culoarea…
Priveam departe, in larg,
Soarele coborat pe catarg –
Si panzele negre, veneau pana-n maluri,
Sa coboare marinarii de lapte, din valuri…
Acelea erau noptile noastre.
Negre, albe, albastre.
Eu, intre ei,
Ca un ou de nisip,
Intre pasari maiastre…
Parintii mei…
6 august 2015
Fii primul care comentează