Născut la 2 Mai 1970 la Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, Costel Stancu a absolvit Liceul Industrial nr. 2 din Reșița şi Școala de Subofițeri de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina și a lucrat ca subofițer/agent de poliție la Serviciul Criminalistic al IPJ Caraș-Severin din 1993.
Stancu a debutat în anul 1988, în revista „Semenicul” cu poezie. Costel Stancu a explorat literatura, fiind membru în cenacluri, activând în reviste literare: Luceafărul, România Literară, Contrapunct, Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poesis, Arca, etc. Dintre volumele de poezie publicate, menţionăm: Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995; Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995; Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997; Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998; Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000; Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001; Cântarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002; Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003; Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005; Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009 etc.
Este pensionar din anul 2018.
