Poveste din Cartierul de Fier

Prea multe mici si mari proiecte, pe hartie –

Si niciun ban – pe poezie –

Ca si cum, chiar si ea, e tot turnata –

Se cumpara, se vinde, e mutata,

Se-nchide, se deschide, pe alese,

Dupa prea mari iubiri de interese  –

Desi – eu nu vad rostul lor – sub soare –

De prin samanta dreapta, si curata,

Padurile se stramba, si se pleaca,

Si ramurile lor, in loc de ploi,

Ne-neaca sub planete de gunoi –

Prea multe mici si mari proiecte – fara rost

Pe lumea care nu mai e ce–a fost –

Si daca ma-ntrebati ce-a fost vreodata –

Am sa raspund: A fost ca niciodata…

4 august 2015

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns