Viviana & Iasmina Milivoievici Episodul 1 Toricel este cel mai năzdrăvan șoricel ce trăiește, împreună cu familia sa, într-un cotlon al cămării unei pensiuni din inima pădurii, pe-o vale dintre munți. E un peisaj mirific, desprins parcă dintr-o poveste. Malul râului cu apă limpede și rece ca gheața ce trece pe lângă cabană e locul preferat al lui Toricel și al prietenilor lui, pe care o să-i cunoaștem împreună, pe parcursul poveștii. Dar să-l cunoaștem mai întâi pe Toricel. Este șoricelul năzdrăvan al familiei Șoricuț. Are două surioare gemene, Toricica…
Citește mai multCategorie: Literatura pentru copii
Lecţia de supravieţuire
Ajunse la timp şi puiul de cioară, care îşi aminti că intrase odată, fără voia lui, într-o sală de clasă unde învăţau copiii oamenilor şi acea sală arăta cu totul altfel decât poieniţa din pădure, unde mama lui abia îl adusese să înveţe. Îşi găsi un loc pe o creangă de fag. De aici putea privi întreaga clasă. Nu erau bănci, fiecare stătea unde îşi găsea un loc în care să se simtă bine. Ceilalţi pui, de tot soiul, care veniseră să înveţe ca şi el, stăteau pe trunchiuri doborâte…
Citește mai multLa noi, la ţară!
Partea a II-a După ce mai dădea peste cap încă un păhărel, moş Tică trecea la povestirea unor întâmplări din armată: – Cum vă mai spusăi, dom sergent Apostolescu, de la mine din pluton, m-a chemat o dată la el şi mi-a spus:” Soldat Tică Preda! pleci în permisie, dar ai grijă, când te întorci, să nu uiţi o pâine în ţăst, brânză şi o bărdacă cu vin, de-ăla negru, puterea ursului”. Cum să uit eu să-i aduc domnului sergent Apostolescu pâine şi vin! Că la noi, la ţară, dacă nu…
Citește mai multLa noi, la tara!
(partea I) Suit pe un scăunel făcut din resturile de scândurele rămase de când a reparat acoperişul casei, cu coatele rezemate de gardul din beton, văzându-i-se din uliţă numai capul, umerii şi palmele suprapuse, moş Tică, proprietar de casă şi teren, rămas singur de când i-a plecat consoarta dincolo, intra în vorbă cu cine trecea prin dreptul său. Acum, de exemplu, de el se apropia o tânără ce se ducea spre casă: De unde vii, fato? De la şcoală, moş Tică! Păi, nu eşti cam mare pentru şcoală? Nu, pentru…
Citește mai multCULTURĂ/Eu sunt urât
Abia se luminase de ziuă când trupa de solişti vocali sosise la locul unde avea să se desfăşoare cea mai mare petrecere ocazionată de echinocţiul de primăvară. Greieraşii debutanţi aveau emoţii mari pentru că veneau insecte de la cele mai depărtate bălţi, luminişuri sau pâlcuri de pădure. Încă de dimineaţă începuseră pregătirile în amfiteatrul natural. Lângă un stejar bătrân, pe un butuc se amenajase o scenă pe care urma să evolueze cele mai talentate gâze. Glasurile greierilor se vor auzi până la frunzele din vârful celor ma înalţi copaci, iar…
Citește mai multCULTURĂ/VULPEA PĂCĂLITĂ DE CORB
Trecuseră trei zile de când corbul evita să se întâlnească cu mai toţi cunoscuţii care-i ieşeau în cale. Motivul era simplu. Cumătra vulpe sau vulpea cea şireată îl umilise, nu ca l-ar fi lăsat fără bucata de caşcaval ci pentru că, un moment, crezuse că avea o voce minunată, uitând că scotea un croncănit urât. Vorbise, adică minţise, aşa de mieros şi convingător că el, corbul, cu toată înţelepciunea sa, căzuse în plasa întinsă de cumătră. Acum îi era ruşine să dea ochii cu prietenii săi, pentru că toată pădurea…
Citește mai multCULTURĂ/A ÎNCEPUT CULESUL DE POLEN
Vântul se domolise, astrul solar se înălțase pe cerul albastru, iar colțul ierbii crescuse suficient pentru a schimba albul iernii cu verdele primăverii. Un freamăt ușor cuprinse întreaga poieniță. Tot ce era viu începuse să se miște. Pe sub pământ, deasupra lui și în aer se simțea mișcare. Ghioceii își scoseseră căpșorul și cu petalele albe desfăcute în vânt râdeau fericiți la soare. La marginea luminișului, cu fața către răsărit, se aflau câțiva stupi care iernaseră acolo. Toate familiile trecuseră cu bine de greutățile anotimpului geros. Albinele ieșiseră să se…
Citește mai multCULTURĂ/Atacul
Irina locuia într-o casă din apropierea unei păduri unde deseori se juca cu prietenii ei. Vara stăteau ore întregi la umbra răcoroasă a copacilor şi povesteau despre întâmplările auzite sau trăite de ei. Zeci de păsărele ciripeau voioase şi zburau nestingherite în jurul lor. Copii se obişnuiseră cu mişcările acestora că nici nu le mai luau în seamă. Întins pe iarbă, Petruţ, un băieţel cu ochelari rotunzi şi rame colorate a spus: – La streaşina casei mele o pereche de rândunele şi-a făcut cuibul. Am numărat în câteva ore 843…
Citește mai multCULTURĂ/Cântecul de noapte
În liziera pădurii se adunaseră mai multe păsărele care comentau despre vremea frumoasă din ultimul timp. Era multă linişte. Numai frunzele foşneau abia auzit în adierea uşoară a unui vânt de seară. Câteva mici gâze îşi dregeau glasurile înaintea concertului pe care urma să-l dea în amurg. În faţa soarelui se aşezaseră nori negri care se luaseră la trântă. De la ei veneau dâre luminoase şi tunete slabe. În noaptea asta vom avea furtună! se auzit un glas cristalin de pasăre. Priv! Cântă-ne ceva înainte de a merge la culcare,…
Citește mai multCULTURĂ/DECIZIA sau A DOUA ŞANSĂ
Partea a II-a -Să nu dramatizăm , Corina. Nu am făcut nimic rău. -Sigur că nu, dacă nu socotim o sticlă de whisky consumată, un tămbălău ieşit din comun că eşti cel mai tare tânăr de pe planetă, o altercaţie cu câţiva clienti şi o amendă dată de poliţie pentru tulburarea liniştii publice. -Nu, nu, exagerezi, Corina! -Radu, repet, ce se întâmplă cu tine? Ai devenit neglijent cu tine însuţi. Cămaşa ta, altădată curată, călcată, arată acum jalnic. Eşti obosit, ai ochii roşii şi ai început să tuşeşti. Eşti mai…
Citește mai multCULTURĂ/DECIZIA sau A DOUA ŞANSĂ
Partea I Un soare diform, sadoveanian, era pe cale de a dispărea în partea cealaltă a Pământului. Mai trecuse o zi din lunile de vară ale unui an cu multe evenimente încâlcite din hăţişul social şi, parcă, se cuvenea o clipă de respiro, într-un loc liniştit, plin de verdele naturii. Aşa gândeau tinerii, poate prea tineri, care se aşezaseră la cele câteva mese ale cochetei terase de pe malul râului ce străbătea însorita localitate sudică. Ramurile sălciilor pletoase se legănau peste balustradă, atingând pielea catifelată a acelora ce priveau prin …
Citește mai multCULTURĂ/ADOLESCENTA
Simina, o adolescentă în ultima clasă de liceu, cu o geantă Louis Vuitton pe umăr asortată cu o splendidă vestimentaţia de firmă, urca scările spre apartamentul în care locuia cu părinţii. Era trecut de miezul nopţii. Lumina obscură şi lipsa unui însoţitor îi provocară o stare de nelinişte sufletească ce i se cuibări într-un ungher al inimii. Pentru prima oară simţea un fel de teamă, deşi venise târziu acasă de multe ori. Zgomotul tocurilor de la pantofii Gucci, cumpăraţi în urmă cu o săptămână, amplificau tulburarea şi nesiguranţa că va…
Citește mai multCULTURA / GAȘCA
Simțindu-se ca un rege peste plaiul înverzit, temutul tartore Lăcustă, stătea pe o fruză lată de viță de vie și rodea încet din mezofil. Prietenii săi, vreo trei la număr, leneveau pe alte frunze fragede ascultându-i pledoaria: – Dacă ne unim cu ai lui Rădașcă, nimeni nu ne va sta în cale! Gândiți-vă cât de puternici vom fi! Lăcustă se lăsase pe o rână, privea încântat și gânditor în zare: – Lăcustele vor stăpâni plaiul! – Prietene, ne lași să le rupem aripile fluturilor ce se opresc din zbor pe…
Citește mai multCULTURA / Rețeta
Într-una dintre diminețile unei toamne târzii când la amiază încă mai dăinuia căldura, la cabinetul doctorului Libelulă s-a prezentat un greier adolescent pentru consultație. Avea antenele subțiri ușor inflamate la vârf, iar vocea foarte răgușită. – Ce te deranjează? a întrebat Libelulă. – Diminețile! – Nu avem tratament pentru așa ceva. – Doctore, dacă nu-mi dai tratament îmi pierd vocea. – Nu înțeleg! – Am mare nevoie de tratament pentru că de abia mai vorbesc, iar de cântat… – Pentru voce am tratament, dar de ce te deranjează diminețile? – …
Citește mai multCULTURA / In brăduţul de Crăciun
Veve îşi calculase bine saltul. Una, două, trei balansări puternice şi creanga elastică de castan o proiectă direct prin fereastra deschisă, în superbul brad de Crăciun, instalat de părinţii băiatului în camera sa. Veve, adică veveriţa jucăuşă, era acum în camera acestuia, amintindu-şi cum îl urmărise de câteva zile. Abia reuşi să se ascundă în ramurile stufoase ale bradului, când el intră furtunos în cameră şi se opri chiar în dreptul ramurii pe care sta pitită. -Ciprian, nu sta cu fereastra deschisă. Ai să răceşti, se auzi o voce feminină,…
Citește mai multCULTURA / URSULEŢUL GRI
Toată pădurea fremătase de bucurie când se născuse Klaus, ursuleţul gri. Era un semn, într-o accepţiune generală, că toate vieţuitoarele vor trăi bine în perioada următoare. Ursoaica mamă, tare bucuroasă că adusese pe lume o fiinţă aşa de drăgălaşă, se simţea mândră de puiul ei. Ursuleţul gri. Nu se mai născuse până atunci niciunul cu o asemenea culoare. Klaus se ivise mult mai târziu decât ceilalţi ursuleţi. Mama lui se gândea adesea la acest fapt. Oare, va rezista peste iarnă? – Ursoaica a dat viaţă unui ursuleţ gri! glăsuiau animalele…
Citește mai multCULTURA / NEXT LEVEL
Costin îşi mişca nervos degetele pe tastatură, în ritm alert. Dacă nu va reuşi, va chiuli şi de la ora de fizică. Zgomotul armei de pe monitor îi făcea multă plăcere. Se simţea bine când dobora mulţi “inamici”. Îi trecu prin minte că s-ar putea să nu ajungă nici azi pe la ore. Deşi avea “antrenament”, nu mai punctase de ceva timp. De data asta, era hotărât să câştige. Transpirase. Începu să se concentreze, schimbă armele de câteva ori, împuşcă mai mulţi luptători, dar stocul de muniţie scăzu brusc, ceea…
Citește mai multCULTURA / VINO ACASĂ, MAMĂ!
Privirea i se fixase în căuşul palmei unde ţinea strâns o fotografie, încerând să-şi amintească cele mai mici detalii ale chipului femeii, imortalizată în faţa unei case acoperite cu ţiglă roşie, lângă un măr înflorit. Lui Gabriel i se umeziră ochii şi două lacrimi alunecară printre gene pe obraji. Era Smaranda, mama sa, care plecase în urmă cu şase luni, la muncă, în Spania. Nu trebuia să plângă, pentru că-i promisese că va rezista până se va întoarce, dar durerea din suflet îl mistuia prea tare. Şi, când aflase că…
Citește mai multCULTURA / VIZITA
Motto: “Şi iartă-i pe ei, nene Iancule, că nu ştiu cât sunt de păcătoşi…” Aflându-mă pentru două zile în capitală, m-am hotărât să-i fac o vizită colegului meu de liceu, Stătescu Bogdan, persoană publică cu importanţă mare, mai ales că doream să-i cunosc şi familia, pentru că reţinusem un eveniment deosebit, ziua de naştere a fiului său, Puiu, elev în clasele primare. Cum la o aniversare nu poţi merge cu mâna goală, i-am cumpărat feciorului o carte de Jules Verne, cu copertă cartonată şi lucioasă. La ora stabilită, sunam…
Citește mai multCULTURA / AVENTURĂ LA ZOO
Forfotă mare pe aleile care şerpuiau printre zecile de cuşti, cu forme unice şi colorit divers, unde puteai admira animale bipede, patrupede, târâtoare sau zburătoare, terestre ori acvatice, aduse din toată lumea. Părinţii şi bunicii veniseră cu copiii sau nepoţii să-şi petreacă o dimineaţă de vară în minunatul parc zoologic, considerat de majoritatea un excelent punct de relaxare, educaţie şi documentare despre biodiversitate. Cei mici, după ce ascultau cu multă atenţie explicaţiile de la adulţi, îi bombardau cu o ploaie de întrebări ce începeau, de cele mai multe ori cu …
Citește mai mult