Nu voi insista asupra felului in care domnul Rockefeller Jr. si-a pierdut portmoneul in Iovarca. Bunul lui prieten, Stephen, proaspat absolvent al masteratului de sciatica, din Uzina Viselor, din Iovarca, il invitase acolo, pentru o vizita de curtoazie la un seminar medi(t)ativ.
Nu insist nici asupra felului in care ajunsese acolo. Cu balonul. Peste ocean. Ieftin, incet, total ecologic, panoramic, profitand de un cer senin pe tot parcursul calatoriei, comandat special. Printr-o rezervare gratuita.
Nu insist nici asupra conditiilor de cazare. Un pat intr-o camera de internat, cu o chiuveta pe hol, comuna. Nici asupra meselor servite la cantina caminului. Dimineata – o felie de paine, cu marmelada si ceai, la pranz – supa de cartofi, si mancare de cartofi , seara – ceai, paine si varza calita.
Nu insist nici asupra a ceea ce a facut dupa ce nu si-a mai gasit portmoneul. L-a cautat. A anuntat politia. Si-a blocat cardul, pe care avea 7 Roni. Si-a blocat legitimatia la biblioteca Aman din Iovarca, la care facuse prima vizita, la venire, pentru inscriere.
Nu insist nici asupra modului in care si-a gasit portmoneul, dupa 3 saptamani de anonimat, in care n-a existat. L-a sunat un dulgher.
– Domnul Rockeffeler?
– Da.
– V-am gasit portmoneul.
– Vin cu bicicleta sa-l iau. Unde sunteti?
– In Valea Rosie. La chioscul de ziare.
– Vin in 30 de minute.
Nu insist asupra felului in care i s-a parut cartierul. Avea tot ce avea nevoie ca sa traiasca: numai farmacii, o cofetarie inchisa, de inchiriat, o sectie de termopane goala, un club de pariuri, o piata de legume fructe, cateva dughene, un imens chiosc de ziare, intr-o curte imensa, cu trepte potrivite, si un semn heraldic la mare inaltime, deasupra chioscului, simbolizand triumful absolut al libertatii de exprimare: o zabrea in aer.
Nu insist asupra felului in care a decurs intalnirea, si si-a manifestat gratitudinea. Sa inapoiezi un portmoneu cu un buletin, un card cu 7 Roni, si un abonament de biblioteca, unui bancher, este absolut normal.
Nu insist asupra a ceea ce a facut Domnul Rockeffeler la intoarcerea in America . A convocat Consiliul de administratie al Imperiului sau financiar, si a spus:
– Domnilor, daca in Iovarca, un chiosc de ziare este cat un bloc cu 4 etaje, vreau ca in America , fiecare chiosc de ziare sa fie macar cat o Catedrala a Informarii Neamului!
Nu insist mai departe. Ca de obicei, subalternii au supralicitat.
31 august 2014