În septembrie proaspăt trecut, Doamna Carmel Pavel și J’Info Tours, a provocat oameni frumoși și talentați, bloggeri de pasiune, într-o incursiune pentru a redescoperi tradiții culinare și obiceiuri din Bran și zonele limitrofe.
Incursiunea a căpătat numele de „Românesc la Bran” și totul a început într-o seară de vineri, la Pensiunea Valea Arginților din Bran. Ce a însemnat „Românesc la Bran” pentru oaspeții J’Info Tours și cum au redescoperit tradiții culinare și obiceiuri din Bran regăsiți și printre frânturile de mai jos.
„Localnicii fac cea mai bună brînza din țară (pe vremea lui Ceaușescu, au fost printre puținii care nu au fost colectivizați/nationalizați, așa că spiritul antreprenorial e intact), iar în pensiunea în care am locuit e în fiecare sîmbătă dimineața o demonstrație despre cum se prepară brînza. Poți face drumeții pînă la o cascadă de pe munte, dar și la un monument a eroilor, să aduci un omagiu militarilor care s-au prăbușit cu avioanele de antrenament. E frumos să vezi obiceiurile de răvășitul oilor, tîrgurile locale care arată ca niște bîlciuri doar că sunt mai orientate către animale decît către distracții pentru copii, și să descoperi locuri și lucruri noi.” – Cristina Bazavan.
„Dacă ar fi după mine, aș elimina o jumătate din materiile predate la școală. Și le-aș înlocui cu o combinată de materii și lecții practice, cu următoarele denumiri: călărie, trasul cu arcul, cum se face pîinea, cum să-ți spargi iPod-ul și PlayStation-ul cu barosul, înot fără colac, alergat, rucsacologie, studiul flotărilor, speologie, apicultură, cum să nu faci burtă la 7 ani, tîmplărie, pirogravură, cum se face brînza și lista poate continua, înțelegeți ce vreau să spun. Ar putea să vi se pară ciudat acest curriculum, știu, însă nu puteți nega necesitatea unei părți măcar din materiile de mai sus. Unele dintre ele se predau astăzi în diferite instituții ne-școlare. Să luam, spre exemplu, materia “Cum se face brînza”. În localitatea Bran, mai exact în satul Șimon e o pensiune care se numește Valea Arginților. Locul e magic: o curte imensă, un iepure, doi ponei, trei cîini, patru hamacuri și cîțiva localnici care îți arată, în zilele de sîmbătă, dacă te nimerești acolo, cum se face brînza.” – Cristian Șutu.
„Româneşte la Bran e despre “Slow Travel”. Despre nevoia unor călătorii în care să nu alergi după nicio bifă am mai scris. Şi despre cât de bine e să decoperi un loc fără să porţi după tine o hartă ori vreun ghid turistic pitit în rucsac am mai zis. Uneori asociez ideea de “Slow Travel” cu zilele de vacanţă când mergeam la bunici şi mă bucuram de lucrurile simple. De joaca din curte cu piscile şi câinii, de plimbările leneşe de pe uliţă, de cântecul cocoşului şi de secretele din bucătărie pe care mi le impărtăşea bunica. Am regăsit toate astea şi mai mult zilele trecute când am făcut must, am smotocit câinii casei şi am hrănit poneii cu zahăr, când am furat mere din copac şi am lenevit la soare ba într-o poiană ba în curtea cu iarbă crudă. Am văzut cum, ca prin magie, laptele proaspăt se transformă într-o brânză care-ţi scârţâie-n dinţi ori iar la ora mesei mi-am meşterit singură bulzul ăla la care îmi tot stătea gândul de ceva timp.” – Loredana și Narcisa.
„La festivalul oierilor pe drumul dinspre Bran către cetatea Râșnovului, am regăsit spiritul câmpenesc, bucuria simplă a muncii ciobanilor care cântă și încântî prin prisma bucatelor preparate. Zona Branului păstreaza încă o particică din România tradițională, simplă, din bucuria muntelui și a crestelor senine. Mai vreau, mai este?” – Iulia Dascălu.
“Gazdele ne-au întâmpinat corespunzător cu pâine, sare, pălincă și vișinată. Am fost serviți cu cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o vreodată în afara bucătăriei bunicii mele iar carafele de vin bun și de cursă lungă veneau pe bandă rulantă. Pensiunea, concepută și decorată în stil tradițional românesc, a însemnat pentru noi mai mult decât o masă și-un pat. Toate obiectele care decorau încăperile parcă erau exponate de la Muzeul Țăranului Român.” – Marian Ionescu.
„Am testat și colecția de dulcețuri de casă, de afine, vișine, sau prune, dar și dulceața incredibil de gustoasă de dovlecei, pe care eu am apreciat-o în mod deosebit, dat fiind că seamana la gust cu cea de smochine, și contine și ea coji de lămâie foarte parfumate. Amatorii de struguri au putut să-și prepare singuri must din struguri proaspeți și parfumați, Hamburg, sau ananas. Dacă v-am deschis apetitul deja, plusam și vă spunem ce am facut după plimbarea prin pădure: am învățat să facem bulz. Din mamaliga cât roata carului am tăiat cu sfoara bucăți în care am pus brânză de burduf, am rulat apoi într-un bulz, fiecare l-a ornat cum a vrut pentru a-l personaliza, dupa care l-am pus pe grătar.” – Gabriela și Oana.
„Ce vom face mai exact la Bran? Vom avea câteva activităţi interactive şi vom încerca să (re)descoperim tradiţiile culinare şi obiceiurile din zonă. Va fi un weekend in dulcele stil românesc în care vom încerca să vă transmitem valoarea şi potenţialul zonei.”- Cezar Vasile.
„Peisajele sunt absolut ceva de vis. Nu cred că aș putea descrie în foarte multe cuvinte ce am văzut în munții de acolo, dar cu siguranță pozele de mai jos vor fi edificatoare. Îmi place muntele pentru că îmi inspiră și îmi dă o anumită senzație. Îmi place pentru că cele mai mișto peisaje le-am văzut în tururile cicliste de pe Eurosport și în mare parte erau montane. Să vă mai zic că la Schitul Bran e o zonă absolut superba, undeva la 1000 de metri altitudine, unde dacă te întinzi pe iarbă și închizi ochii riști să adormi acolo și să nu vrea nimeni să te trezească. Mai vreau.” – Laurențiu Buica.
„Şi-am plecat, şi duşi am fost de J’Info Tours să petrecem romaneste la bran. Cu siguranţă vă aşteptaţi să vă spun că am vizitat Castelul. Ei bine, nu. Nu l-am vizitat şi bine am făcut pentru că am avut timp de o mulţime de alte lucruri: am fost pe platoul de la Schitul Bran, ne-am înfruptat din bucate alese, am mângâiat/pierdut/recuperat poneii stăpânilor, ne-am lăsat cuceriţi de Ozzo – căţeluşul adorabil care ne-a fost însoţitor şi în maşină, am admirat expoziţia de murături, ne-am făcut bulz personalizat, ne-au (în)cântat lăutarii, am plecat în drumeţii pe munte, la târg de răvăşit al oilor… şi multe alte experienţe care îmi vor rămâne atent întipărite în amintire.
Dar, poate cel mai important aspect al acestei evadări din cotidianul bucureştean a fost ospitalitatea gazdelor şi faptul că m-am simţit cu adevărat bine printre oameni diferiţi, dar minunaţi.” – Valentina Roman.
„M-aș bucura să o cunoașteți pe doamna Pavel așa cum am cunoscut-o și eu. Câteva minute în jurul ei pot reprezenta cu siguranță doza voastră de inspirație. Eu am petrecut un weekend alături de dânsa și de alți bloggeri la Bran, un weekend care mi-a priit foarte mult. Pe lângă inspirația primită, am avut parte și de un weekend relaxant. Mă întorceam dintr-o perioadă încărcată, însă cele doua zile petrecute la Bran au fost suficiente cât să mă reîncarc. Vă recomand Branul pentru liniștea pe care nu o găsiți pe Valea Prahovei. Vă recomand Valea Arginților pentru stilul pur românesc (brănesc), pentru mâncarea delicioasă și pentru ospitalitatea minunată.”- Alex Filip.
„După ce poneiul s-a servit din castronul cu fasole bătută şi a încercat să fure din toate câte erau pe masă au sosit şi langoşii cu usturoi. Nu ştiu dacă aţi mai mâncat vreodată aşa ceva, dar credeţi-mă – sunt fenomenali! Iar după tot usturoiul ăla a mers şi nişte vin sau must, după preferinţe, şi o plimbare la Târgul Oierilor. La târg tot animalele au fost distracţia cea mare: oile înghesuite şi placide, care nu se lăsau mângâiate pe bot, dar le plăcea să fie scărpinate pe după urechi, măgăruşii cu poveri în spate, câinii uriaşi şi puiul lor negru, rotofei ca un ursuleţ. O oaie, dacă vă interesează, costă 5 milioane, dacă e a vecinului, şi mai puţin dacă o iei de la vecinul vecinului, iar un berbec e 44 de milioane. Scump, dar face. Târgul s-a ţinut în afara Branului, la Tohanul Nou tabără, iar de jur împrejur se vedeau munţii cu creste înzăpezite – frumos rău de tot acolo şi-am prins o lumină aurie, o minunăţie.” – Anca Șerban.
„La întoarcere, noi bucate delicioase ne așteptau să le degustam. Ne-am făcut singuri bulz și am mâncat o ciorbă brănească excepțională, însă preparatul care “mi-a luat mințile” a fost langoși cu usturoi și brânză rasă deasupra. După ce am alergat o tură după ponei prin Simon, care cum au văzut poarta deschisă au profit de ocazie și au ieșit la o plimbare prin sat, ne-am suit în microbuz și am plecat spre Zărnești la Festivalul Oierilor.” – Ionuț Iordache,
Fii primul care comentează