Mitraliatul Ceausescu
Primea scrisori, cand, pe traseu,
Venea la el cate-un plebeu,
Sa-i spuna tot, cu tot firescul –
Ce e nedrept, ce nu mai e,
Ce fac cu oamenii din tara,
Cei ce sunt mari, si cum uitara
Sa mai raspunda la : “De ce?”
Acum, pe sfori, de dinafara,
Mai Marii Lumii-si sufla mucii,
Pe tot poporul, fost al muncii –
Si pe Cirmaci – il mitraliara –
Plebeii astia de povara,
De l-ar avea, cu dansii, langa –
Batai de joc – sa se mai planga –
Ca au ajuns la ei, in tara –
Ca legea trasa e pe sfoara
De cei ce-o fac, ca sa slujeasca
Nu suferinta romaneasca,
Ci lacomia planetara –
De-un timp, securitatea, clara,
Il izola pe presedinte –
Nu mai veneau la el cuvinte
De la romanii lui, din tara –
In locul lor, il laudara.
.Curgeau cuvintele de slava
Din Romania cea bolnava,
Mintita-n veci, pe dinafara –
De-aceea, limba de povara,
In loc de slava – fa-ti dreptate
Spunand ce ai mai sfant din toate:
Sinceritatea ta amara.
Caci numai tu mai esti in tara
Si libera, si Dumnezee :
Si Adevar, si Epopee.
Si Inviere Tutelara…
31 august 2013
Fii primul care comentează