Doar formele se schimba, povestea este oabla,
Si nesimtirea este mai cruda, la poeti,
Si imparatii lumii se-mbraca azi, in tabla,
Si inima le bate, cu tronul, in pereti –
Si multi sunt caini, din oameni, ce iute saliveaza
Cand se aprinde becul, s-aduca jucarii –
De parca ne lipseste, nu sufletul de baza,
Ci doar materialul sa fabricam copii –
Nevoi mereu mai multe, sa scriem pe tablete,
Sa generam industrii, sa facem tot profit,
Citirile din carte sunt azi analfabete,
Si zombiţâţa lumii se da la cipuit –
Cirezii, versus bruma tanjind de ocrotire,
De cozi i se atarna placere, slava, bani –
Si ea amusineaza, si fuge in nestire
In abator sa faca si dumnezei, si fani –
Doar formele se schimba, se-mparte neputinta
De-a fi mai buni, mai simpli, mai sinceri, si mai puri,
Se cata aprig noul, de parca tot ce stiinta
Ne da, e sa le-o tragem sperantelor, in nuri –
Sa credem in poveste, chiar daca nu mai este,
Chiar daca e murdara, s-o scriem iar, cu noi–
Caci imparatii lumii, urcand idiot spre creste,
Clarvzatori, noi suntem, in toga noastra – goi…
22 mai 2013


Fii primul care comentează