Nici Dumnezeu, candva, acum, mereu,
Nu si-a dat viata pentru Dumnezeu.
Nu a rabdat pe cruce, peste fire,
Pentru-a fi Domn – ci pentru omenire.
Privesc in jur – doar oameni rastigniti.
Zombianali – de cat sunt indragiti.
Unii, prea viermi – si altii, farisei –
Rabdand pe cruce, numai pentru ei.
Si pe deasupra, noi lozinci: progres,
Sclavia libertatii, mai ales –
Cu Sfantul Ban, pe cruce, cu o punga,
Sa-i fii obol, sau sa traiesti in jungla…
Sa dam atunci Cezarului de-a fir,
Doar politetea noastra, din sictir…
Si Iudelor ce suntem, cat om fi
Sinceritatea noastra de copii…
22 mai 2013
Fii primul care comentează